Dorina Pop - Panorama literară, decembrie 2023
10. (proză)
Un habitat sinistru
Locuiesc într-un cub de gheață și n-am vecini
Doar un copac îmbătrânit de vremuri triste
Și vântul nărăvaș pierdut printre mărăcini.
În rest: iluzii, baricade, acatiste.
Nu am puterea să mă lupt cu mine însumi
Pentru a schimba o virgulă sau poate-un punct,
Căci fața gri, nevăzută a acestei lumi
Mimează șoapte seci blocate în contrapunct.
Ce-i de făcut? E demodată întrebarea.
Destinul enervate așteapt-o resetare,
În care floarea în piatră are chemarea
Și gândul încurcat fuge peste hotare.
Și fără zâmbet, fără sentimente, gheața
Tronează ca o amfitrioană în pustiu,
Iar eu alerg bezmetică în dimineața
În care soarele-i prezent așa cum îl știu.
©Dorina Pop, 2023
text participant la Cronopediada - Maratonul Panorama Literară
-->
Comentarii
Alt habitat sinistru
În cubul de gheață, rece și trist,
O singurătate stăpânește,
Doar un copac, bătrân și firav,
Își întinde ramurile spre cer.
Gândurile se zbat în întuneric,
Încercând să găsească o cale,
Dar nu găsesc nicio ieșire,
Și rămân prinse în lanțuri de gheață.
şi un nou început
Floarea în piatră prinde viață,
Și gândul încurcat fuge,
Soarele iese din ascunzătoare,
Și gheața se topește.
În sfârșit, apare speranță,
Și viața capătă un nou sens,
Singurătatea se risipește,
Și sufletul se umple de lumină.
🏕️