E sâmbăta morţilor, a noastră
şi-a celor vii, a voastră
curg şi eu
în şirul lung al celor care,
astăzi,
împodobesc morminte cu cununi de brad
ma uit în soare până
nu-l mai văd
orbecăi
prin lumina întuneric
târziu, îl regăsesc
în inima de cer şi carne,
destrămând
pânza ţesută de paingi
El este tot acolo,
cruce pe cruce
cuprinzându-ne pe toţi
distanţa
e doar în noi
de-aceea, astăzi, va rugăm
să ne deschideţi cale
cu surâsul vostru, străluminat
de surâsul Lui
cu mila voastră, pentru
rănile care mai supurează în noi,
pentru amintirea, încă, dureroasă
cu iubirea voastră,
hrănindu-se din apa vie
a Iubirii Sale,
spre viaţa veşnică.
-->
Răspunsuri