Mănăstirea Trei Ierarhi a fost sfinţită în 1639, fiind ctitorită de domnitorul Vasile Lupu (1634 - 1653). Miron Costin consemnează evenimentul: „... în céste părţi, sta fericite vacuri şi linişte şi pace întemeiată den toate părţile, fiindu în pace amu Vasilie-vodă şi cu megiiaşii. Şi într-aceşti ani au zidit Vasilie-vodă şi lăudate mănăstiri, şi aicé în oraşul Ieşilor, întîi supt numele a trei sfinţi învăţători a besericii, ce să dzice Trieh Svetitelei ... ”. În 1650, cînd tătarii şi cazacii au ars oraşul, „din para focului s-au aprinsu şi mănăstirea”.
La Trei Ierarhi au fost păstrate multă vreme moaştele sfintei Paraschiva, aduse în Moldova de ctitorul mănăstirii. Gheorghe Şincai scrie în „Cronica românilor” la anul 1686: „El însuşi [Sobieschi craiul] a ars două mănăstiri în Iaşi, a răpit odoarele besericeşti, a luat trupul Sîntului Ioan Novi din Suceava, cu toate scumpeturile, cît erau pre lîngă dînsul, ce le dăruise răposaţii domnii Moldovei, şi pe mitropolitul Moldovei l-a dus rob, pentru că n-a vrut să-i dea lui odoarele sfinţite. De-aci a mers craiul la mănăstirea a Trei Arhierei, unde se ţin moaştele Sîntei Paraschivei din Epibat şi a poruncit să-i dea moaştele cu toate scumpeturile de lîngă dînsele. Ci arhimandritul mănăstirei înţelegînd cum a îmblat mitropolitul, a închis uşile besericei şi trimişilor craiului le-a răspuns că el mai voieşte a se îngropa supt surpătura besericii decît a da visteria aceea cuiva dintre oamenii de pre lume. Craiul ca să sparie pe arhimandrit a poruncit să aducă tunurile şi s-a lăudat că va strica cu dînsele uşa besericii, şi toate le va lua cu puterea dacă nu vrea de bună voie să dea o parte din moaştele acelea, ci nici aşa plecîndu-se arhimandritul, craiul sau de ruşine temîndu-se ca să nu-i zică că jăfuieşte besericile creştineşti, sau sfătuit de ai săi, s-a dus de-acolea, nedobîndindu-şi scopul.
Aci, cetitorule, înseamnă că tocma aşa au lucrat craiul cu polonii săi, culegînd moaştele sfinţilor, cum fac acuma aceia care fură haşme, ai, şi ceapă ca să poată posti postul Sîn-Petrului.” Pisania bisericii este următoarea: „Cu voia Tatălui şi cu ajutorul Fiului şi cu savîrşirea Sfîntului Duh, iată eu, robul stăpînului Domnului Dumnezeu şi mîntuitorului nostru Isus Cristos şi închinător al Treimei, Io Vasile voievod, cu mila lui Dumnezeu domnul Ţării Moldovei şi cu doamna noastră Tudosca şi cu dăruiţii de Dumnezeu copii, Ion voievod şi Maria şi Ruxanda, am zidit această sfîntă rugă, în numele sfinţilor trei ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul şi Ion Gură de Aur. Şi s-au sfiinţit cu mîna arhiepiscopului Varlaam la 7147 mai 6”. Istoria mănăstirii Trei Ierarhi a fost zbuciumată.
Biserica a suferit de mai multe de pe urma incendiilor şi cutremurelor. După secularizarea averilor mănăstireşti din timpul lui Alexandru Ioan Cuza (Vasile Lupu închinase noua sa ctitorie la Muntele Athos în 1646) mănăstirea Trei Ierarhi a fost închisă. Restaurată începînd din 1882 de arhitectul Lecomte de Noüy, biserica a fost resfinţită în 1904, anul fiind înscris pe monedă. Din 1994 mănăstirea de la Trei Ierarhi a fost reînfiinţată. La Trei Ierarhi a existat şi un turn clopotniţă (terminat în 1638), dar din păcate acum vreo sută de ani s-a luat decizia de a fi demolat. Biserica a servit ca gropniţă domnească, aici fiind înmormîntaţi Vasile Lupu, doamna Tudosca şi fiii domnitorului. În încheierea cronicii lui Miron Costin aflăm că „Iară oasele lui Ştefăniţă-vodă luînd boierii cu sine [...] au venit în Iaşi şi l-au astrucat în mănăstirea tătîine-său, care să pomeneşte pre numele Trei Svetitelei.”
În biserica mănăstirii Trei Ierarhi au mai fost înmormîntaţi şi alţi domnitori, aici fiind aduşi Dimitrie Cantemir și Alexandru Ioan Cuza. În tiparniţa instalată la mănăstirea Trei Ierarhi - prima din Moldova - a apărut în 1643 Cartea românească de învăţătură a lui Varlaam (Cazania). La mănăstire a funcţionat Academia lui Vasile Lupu. În anul 1824 la Trei Ierarhi a fost deschisă o şcoală elementară, iar mai apoi un gimnaziu, numit basilian, în amintirea primii şcoli superioare înfiinţate aici de domnitorul Vasile Lupu. Între 1851 şi 1891 la Trei Ierarhi a funcţionat o şcoală preparandală, pentru învăţători. Cei trei ierarhi ai Bisericii sînt sfîntul Vasile cel Mare, sfîntul Grigorie de Nazians (Teologul, Cuvîntătorul de Dumnezeu) şi sfîntul Ioan Gură de Aur (Zlataust, Hrisostomul), fiind sărbătoriţi pe 30 ianuarie. (Preluare NET – Romanian coins)
Gravată în piatră pe faţa sudică a Bisericii Trei Ierarhi, inscripţia votivă ne lasă să citim:"...am ridicat acestă ctitorie în numele celor trei sfinţi: Vasile cel Mare, Grigorie Bogoslavul, Ioan Gură de aur şi a fost sfinţită în luna mai, ziua a şasea, a anului 7147 (1639) de mitropolitul Varlaam...". Ctitorul acestui monument singular este credinciosul domn al Moldovei Vasile Lupu, una din figurile cele mai importante ale istoriei române, apărător recunoscut al Bisericii Ortodoxe. În timpul primilor ani ai domniei sale, când Patriarhia de la Constantinopole se găsea într-o situaţie critică - strivită de datorii, dominată de intrigi şi lovită de dezordini -, Vasile Lupu intervine şi încearcă să restabilească lucrurile; deasemenea mai târziu el va achita datoriile Sfântului Mormânt şi pe cele ale mânăstirilor de pe Muntele Athos şi va face numeroase donaţii ca iniţiator al unor opere de cult şi caritate creştin-ortodoxe în Polonia, Bulgaria şi Grecia.
Remarcabilă mărturie a măreţiei domnului, biserica Trei Ierarhi se ridică în inima Iaşului, înconjurată încă de la început de bisericile Sfântul Nicolae, Sfântul Sava, Golia şi Barnovski, cărora li s-au adăugat succesiv alte monumente religioase şi laice, atrase - am putea spune - de centrul tradiţional, de locul pe care istoria l-a înnobilat. Impresionantă, făcută parcă pentru a lăsa uimit sufletul contemporanilor, construcţia răspunde dorinţei de fast a ctitorului său despre care Nicolae Iorga spunea că "încă de a doua zi după urcarea pe tron şi-a luat numele de Vasile şi a pătruns în visul bizantin". Şi, într-adevăr, biserica Trei Ierarhi din Iaşi reflectă aspiraţia spre această lume minunată a Bizanţului, combinând structuri şi forme tradiţionale cu materiale preţioase şi o decoraţie fastuoasă.
Monumentul respectă în linii mari planul bisericilor moldoveneşti din secolul al XVI-lea - un plan triconc influenţat de biserica din Galata,având totuşi o turlă suplimentară deasupra pronaosului. Bolta, respectând ingeniosul sistem moldovenesc de construcţie al bolţilor, cuprinde două registre suprapuse de patru şi respectiv opt arce de boltă dispuse oblic şi care, împreună cu pandantivele de deasupra lor, reuşesc să reducă diametrul clopotniţei. În exterior, pe faţade, aranjarea elementelor decorative ne aminteşte de biserica manastirii Dragomirna (Moldova 1606-1609) şi împărţirea paramentului cu ajutorul unei centuri întâlnită la mănăstirile din Muntenia. Influenţa goticului transilvan este vizibilă în multe locuri: la contraforturi, la armătura de piatră a ferestrelor, la profilul uşilor, chenarele cu baghete şi arce în acoladă. Ceea ce imprimă edificiului un caracter particular şi o aşează între cele mai originale creaţii ale artei moldoveneşti, este contrastul armonios dintre formele arhitecturale bine reliefate şi proporţionate, şi decoraţiile sculptate care îmbracă precum o dantelă toată suprafaţa celor patru faţade, inclusiv contraforturile şi arnivoltele de pe laturi şi de la baza clopotniţelor".
Ornamentaţiile sunt din cele mai variate: nişe adânci cu arcade fasciculate conform modelelor orientale, colonete ca ale bisericilor ruseşti, vase persane din care se ridică ramuri înflorite, motive geometrice întâlnite şi în Georgia şi Armenia, paramentul împărţit de o centură în formă de sfoară răsucită încadrată de două benzi de marmură decorate în stil renascentist sau baroc. Toate acestea se aranjază într-o unitate careia lumina pare să-i dea viaţă. În plus subliniată printr-o colorare lazurit pusă în evidenţă prin aurire, această decoraţie contribuie din plin la celebritatea pe care biserica Trei Ierarhi şi-a câştigat-o încă de la construcţia sa. Paul de Alep, arhidiacon al Antiohiei care l-a însoţit pe patriarhul Macarie în călătoria acestuia prin Principatele Române, în secolul al XVI-lea, după ce a examinat cu mare atenţie edificiul, şi-a exprimat întregul său entuziasm în cartea sa "Călătorii" scrisă în arabă şi publicată la Bucureşti în 1900, în traducere românească.
În jurul bisericii - unde încă din iulie 1641, fuseseră plasate moaştele Sfintei Paraschiva, trimise de patriarhia şi sinodul de la Constantinopol în semn de recunoştinţă pentru acţiunile şi donaţiile generoase ale domnitorului Vasile Lupu - a apărut o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu sala gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăţiei vieţii culturale din acea epocă. Tipografia ce a fost instalată aici, a cărei presă tipografică era adusă de la Kiev datorită ajutorului mitropolitului Petre Movilă, a fost condusă de stareţul mânăstirii şi director al şcolii nou deschise, călugărul Sofronie. Aici a apărut prima lucrare tipărită (în greacă) din Moldova şi, anul următor, celebra Cazanie a mitropolitului Varlaam. Fără a putea fi totuşi egalată, principala ctitorie a lui Vasile Lupu a fost folosită ca sursă de inspiraţie pentru construcţia şi decorarea bisericii din marele ansamblu arhitectural al mănăstirii de la Cetaţuia (1669-1672) în imediata apropiere a Iaşului precum şi a bisericii mănăstireşti de la Putna. Cu ocazia lucrărilor de restaurare datorate lui Lecomte du Noüy în anii 1882-1890, biserica Trei Ierarhi şi-a văzut distrusă pictura interioară originală. Anumite intervenţii controversate au marcat atunci o etapă caracteristică în procesul restaurărilor în România, animata de acţiuni şi dezbateri publice, de o lupta de opinii între intelectualii epocii şi mediile oficiale, care au condus în final la afirmarea câtorva principii corecte privind protecţia şi restaurarea monumentelor istorice.
În curtea besericii poate fi admirat vechiul clopot mare (original) al bisericii pe care se poate citi o interesantă inscripțieot e scrisă pe patru rânduri, în română cu litere latine, fiind următoarea: “NOI VASILE LUPU CU MILA LUI DUMNEDEU DOMN PAMANTULUI MOLDAVIEI VARSEM ACEST KLOPOT PENTRU BISERICA KU HRAMUL S[F]INTILOR TREI IERARHI 1639 A DOUA ORA SAU VARSAT LA 1832: IARA ACUM IN DILELE PRE INALTATULUI DOMN CAROL I SI A PRESFINTITULUI KALINIC MICLESCU MITROPOLIT MOLDAVIEI SAU VARSAT A TRIA ORA: LA MATERIALUL VEKIU SAU SPORIT ADAUSUL OFERIT DE INALTIMEA SA PRIN STARUINTIA D D GUSTEA SA A SFINTII SALE ICONOMULUI MANOIL TIGHINIANU: OFERIND MATE SI ALTI CRESTI: GLASUL CELUI VECINIK PRIN GURA DE ARAMA LA VIRTUTE VIETII PE CRESTINI II KIAMA: DUMNEZEU E MARE IN TIARA ROMANA SI AMOR SI CREDINTE CRESC AEIT[?] TUNA: 1869 IUNIU”. Ultima dată clopotul a fost turnat în 1869, la începutul domniei lui Carol I, cînd a fost mărit prin adăugare de material nou. Pe clopot se vede şi stema României din acea vreme. (Preluare NET – Romanian coins)
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog:
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2014/09/info-numis-mondo-63.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri