Prundu Bârgăului, în limba maghiară – Felsőborgó, în limba germană – Oberborgo, este o comună din județul Bistrița-Năsud care include și satul Susenii Bârgăului. Vestigiile arheologice atestă că Valea Bârgăului a fost locuită de la sfârșitul epocii neolitice sau începutul epocii bronzului și epocile imediat următoare. După cucerirea Daciei de către romani și colonizarea ei, stăpânirea romană s-a întins până la hotarul de vest al Văii Bârgăului. După retragerea stăpânirii romane acest ținut a fost călcat de diferite popoare migratoare de origine slavă (din secolul al VII-lea) și tătară de la care au rămas denumiri pătrunse în toponomia locală (ex. Bistrița, Tiha, Miroslava) sau cuvinte precum grapă, plug, budaca, știubei, toate de origine slavă.
În secolul al XIII-lea și la începutul secolului al XIV -lea, după ce a patruns și a organizat Transilvania ca voievodat vasal, regalitatea maghiară caută să alipească și văile sub montane. Cu prilejul acestor încercari este întocmit un act care constituie cel mai vechi document în care este atestat Bârgăul. Astfel, prima atestare documentară a Bârgăului cu numele de BORGO datează din 1317, când o comisie de funcționari ai comitetelor Dăbâca și Sonlocul Inferior fac o împărțire de proprietăți în Munții Bârgăului între familiile nobiliare înrudite Bethlen și Apaffy.
După cucerirea Transilvaniei de către statul feudal maghiar populația Văii Bârgăului a fost după câte se pare transformată în iobagi iar teritoriul dăruit unor familii de mari feudali. Ei nu aveau drept să se mute de pe o moșie pe alta, decât cu învoirea stăpânului și erau chiar vânduți în calitate de oameni neliberi cu 40 până la 80 de florini. La 1386 Carol Robert, rege al Ungariei, printr-un act, întărește domiciliul Bârgăului pentru Gheorghe Bethlen, Petru Bethlen si Ladislau Apaffy. În anul 1506 Valea Bârgăului a fost cumpărată de la contele Nicolae Bethlen cu 600 florini de aur, de către sașii bistrițeni.
Din anul 1529 intră în stăpânirea Moldovei odată cu cetatea Bistriței (împreună cu Ciceul și Rodna), primită de Petru Rareș pentru ajutorul oferit voievodului Transilvaniei Ioan Zapolya, iar în anul 1552 Valea Bârgăului reintră în stăpânirea nobililor Bethlen. Între anii 1552-1783 teritoriu Văii Bârgăului este în proprietatea familiilor nobiliare Bethlen, din comitatul Dobâca, perioadă în care timp de 11 luni în anul 1600 a făcut parte din teritoriile controlate de Mihai Viteazu. Statutul acestei văi se schimbă odată cu conscripția militară din anul 1783 când, din dispoziția împăratului Iosif al II-lea, domeniul Borgo este răscumparat din proprietatea familiei Bethlen și încorporat districtul grăniceresc Năsăud.
Regimentul II de graniță fusese înființat de către Maria Tereza în anul 1762 dar comunele din Valea Bârgăului au fost militarizate doar în 1783, împăratul losif al II-lea luând decizia militarizării satelor de pe Valea Bârgăului cu ocazia vizitei pe care a făcut-o în districtul Rodnei la 1783. Militarizarea ținutului era impusă de considerente de ordin militar. Curtea imperială de la Viena dorea să faciliteze comunicațiile și să ușureze accesul spre Bucovina al trupelor imperiale prin trecătoarea Bârgăului precum și să reducă contrabanda. Prin înrolarea localnicilor în regimentele grănicerești, efectivele unităților de linie și grănicerești au crescut. Regimentul era format din 12 companii și era descentralizat, având Comandamentul general la Năsăud.
Companiile erau repartizate pe văi, câte 3-4 comune la o companie. Borgo Prund făcea parte din compania III-a alături de Borgo Bistrița, Borgo Tiha și Borgo Mureșeni. În timpul graniței militare, s-au luat diferite măsuri care urmăreau ridicarea standardului de viață a locuitorilor din comunele militarizate, pentru a facilita îndeplinirea serviciului militar. S-au reparat drumurile, podurile, construindu-se și multe drumuri noi. De la anul 1783 până în 1788, s-a construit șoseaua națională peste Măgura, legând Valea Bârgăului cu Bucovina, înspre Vatra Dornei, asigurându-se astfel și legătura dintre Ardeal și Moldova.
S-au luat măsuri pentru raționalizarea agriculturii, creșterea vitelor și s-a introdus cultura cartofilor. S-au sistematizat satele dărâmându-se casele resfirate pe coline și așezându-le în vale sau la marginea râurilor, formându-se astfel, comune noi cu aspect de ordine. S-au constituit case comunale, introducându-se ordine în veniturile comunelor. În anul 1774 se dau ordine în privința administrării pădurilor înființându-se posturi de pădurari, iar în anul 1781 urmează noi instrucțiuni referitoare la paza și administrarea pădurilor.
În timpul revoluției de la 1848, Valea Bârgăului a fost teatrul unor operațiuni militare de mare anvergură ale regimentului II de graniță năsăudean împotriva revoluționarilor maghiari conduși de generalul Bem și cele imperiale (habsburgice), ambele tabere stabilindu-și la Prund cartierul de operațiuni. În 1851 regimentele grănicerești au fost desființate iar grănicerii devin țărani cu obligația de a plăti "dare regească" pentru case și pământ. Terenurile deținute de foștii grăniceri au revin statului. Comunele au început să se administreze liber, în conformitate cu interesele proprii, implicându-se în numeroase acțiuni cu scopul emancipării naționale.
Localitatea Prundu Bârgăului a servit mereu ca centru de plasă, pretorul avându-și reședinta aici, ca și judele cercual care reprezenta puterea judecătorească. Cu ocazia războiului de independență a României din 1877-1878, bărgăuanii și-au arătat afecțiunea față de frații lor de peste Carpați prin intermediul "Subcomitetului damelor romane" din Prundu Bârgăului și acțiunea doctorului Mureșan, tot din Prundu Bârgăului, care aduna subscripții de la locuitorii satelor de pe întreaga vale. În anul 1876, districtul românesc al Năsăudului este desființat, teritoriul său fiind înglobat districtului Bistriței, cu care formează județul Bistrița Năsăud.
Primul război mondial a adus și pentru bârgăuani o serie de neajunsuri. În afara faptului că s-au făcut rechiziții de animale, și că fiecare familie a fost obligată să suporte impozite, bărbații incorporabili au fost obligați să participe la război, în unități care au luptat pe fronturile din Galiția și Italia. 334 de militari de pe Valea Bârgului înrolați în armata austro-ungară și-au pierdut viața pe fronturile din Italia, Serbia, Ungaria sau în lagărele rusești. Locuitorii au ridicat în anul 1935 Monumentul Unirii, menit să amintească jertfa celor care prin tributul lor de sânge au făcut să triumfe Marea Unire. Monumentul care avea înscrisă dedicația "cinste vouă celor ce ne-ați dat unirea" a fost distrus de hortiști în toamna anului 1940. Pe Valea Bârgăului războiul a generat numeroase frământari ce vor culmina în 1918 cu constituirea Consiliului Român Local și a Gărzii Naționale. Consiliul Local și-a trimis reprezentanții la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia.
În toamna anului 1944, în contextul retragerii trupelor ungare din fața trupelor române și sovetice, a avut loc o acțiune de agresiune împotriva populației românești civile. În seara zilei de 10 octombrie 1944, sub presiunea armatelor aliate care înaintau spre Valea Bârgăului, trupele hortiste au fost nevoite să se retragă. În aceeași seară, după ora 22:30, ca răzbunare pentru retragerea silită și ca pedeapsă pentru atitudinea ostilă pe care au simțit-o pe perioada ocupației, trupele ungare au executat un grup de 7 români, șase bărbați și o femeie. Acestor martiri li s-a ridicat la locul execuției o troiță, iar în anul 1992 un monument în centrul comunei. Comuna Prundu Bârgăului ocupă partea centrală a Văii Bârgăului, vale ce separă Munții Bârgăului din nordul ei de Munții Călimani din sud, într-o largă depresiune formată din confluența râului Tiha cu râul Bistrița Ardeleană. Prin poziția sa geografică, comuna Prundu Bârgăului se încadrează în sectorul cu clima continentală moderată, supus deseori aerului polar maritim cu o activitate frontală frecventă. La recensământul dina nul 2011 comuna număra 5633 locuitori, în scădere față de recensământul anterior (anul 2002), dintre care: români – 95,75% și restul – necunoscută sau altă etnie. Componența confesională a comunei bistrițene Prundu Bârgăului astăzi se prezintă aproximativ astfel: ortodocși – 94,7% și restul – nedeclarată sau altă religie. După 1989, pe fondul situației economice dificile, a crescut progresiv numărul locuitorilor care au plecat la muncă în străinătate, fie ca muncitori sezonieri, fie cu contract de muncă permanent. Numărul emigranților a crescut în special după întegrarea în 2007 a României în Uniunea Europeană și mai ales după liberalizarea pieței de muncă UE pentru cetățenii români. Așa se explică faptul că aproape din fiecare gospodărie există membri de familie plecați la muncă în Spania, Italia, Irlanda, Germania, Austria, Ungaria, etc. În 2018, în comuna Prundu Bârgăului existau peste 140 de societăti având ca principale obiecte de activitate domeniile: producerea de elemente de răcire, prelucrarea lemnului, prelucrarea laptelui, reparații și întrețineri, turism și servicii. În anul 1768 a fost înființată la Prundul Bârgăului o moară de hârtie, prima din Transilvania. Materia primă folosită la producerea hârtiei o constituia cârpele sortate și măcinate până formau o pastă. Alte denumiri ale fabricii au fost: Fabrica de Hârtie „Bernarth Andrei" (1950), Fabrica de hârtie „Bistrița” (1968), S.C. HICART S.A. (1991) ce a dat faliment în anul 2004. În 2007, pe locul fostei fabrici de hârtie a fost construită o fabrică pentru sisteme de răcire a companiei bistrițene RAAL S.A. aceasta devenind cel mai mare agent economic privat din comună.
Ocupația de bază a locuitorilor din Prundu Bârgăului a constituit-o agricultura, zootehnia, în special creșterea oilor, exploatarea și prelucrarea lemnului, țesutul , cusutul, cojocăritul, pomicultura. Magazinelor mici, caracteristice anilor '90, li s-au adăugat după 2010 câteva supermarket-uri.În comună își desfășoară activitatea un centru spa și de agrement mai multe restaurante, farmacii, servicii de reparații și transporturi auto, cablu și internet, precum și o serie de agenții bancare. Drumul Național DN 17 traversează Valea Bîrgăului, făcând legătura Ardealului cu Bucovina prin pasul Tihuța. La Prundul Bârgăului a fost înființată una dintre primele farmacii din Transilvania: Farmacia "La îngerul păzitor" ("Zum Engelschutz"), fondată în 1874 de către renumitul pomolog Albert Wachsmann. Prima școală s-a înființat în anul 1786, numită mai întâi Școala Trivială (pentru că se predau trei materii: citit, scris și socotit), iar mai târziu a devenit Școală Fundațională, pe baza statutelor ce reglementau folosirea fondului școlar central și de stipendii. Școala Trivială era o școală primară cu caracter superior în care s-a predat în limba română până în anul 1836 când s-a introdus învățământul în limba germană iar apoi, în 1871 s-a introdus obligativitatea învățământului în limba maghiară. Așadar la Prundu Bârgăului se învăța în trei limbi: româna ca limbă maternă, germana ca limbă folosită în armată și maghiara ca limbă oficială de stat. Incepând cu anul școlar 1948-1949 se generalizează învățământul obligatoriu de 7 clase, iar din 1961 ia ființă Liceul de cultură generală, care a trecut prin fazele cunoscute ale timpurilor: liceu teoretic, școală medie mixtă, liceu industrial, iar apoi s-a unite cu Școala profesională de arte și meserii, devenind Grupul Școlar Prundu Bârgăului, primind numele Radu Petrescu, al scriitorului care a predat aici limba română între anii 1952-1954. Enumăr mai jos câteva dintre atracțiile turistice de pe raza comunei:
- Biserica ortodoxă "Sfântul Nicolae"din satul Prundu Bârgăului, construcție 1837, renovată în 1879, zugrăvită în exterior în 1973. Biserica are o arhitectură de sorginte catolică, ea fiind construită după un model al unei biserici din Viena
- Monumentul din centru, ridicat în cinstea locuitorilor văii Bârgăului căzuți în cele două războaie mondiale
- Troița de pe Strada Martirilor, închinat celor 7 persoane ucise în septembrie 1944, de către trupele maghiare în retragere;
Dincolo de degradări, modificări sau demolări întâmplate de-a lungul deceniilor clădiri vechi în centrul localităţii Prundu Bârgăului se păstrează încă: clădirea actualei primării, fostă « Casa Maiorului », în care era sediul regimentului grăniceresc din Valea Bârgăului şi clădirea şcolii generale, fostă « Hotel şi restaurant grăniceresc » (monument istoric). Sunt construcţii realizate înainte de 1800, având o arhitectură şi o importanţă istorică deosebite, nu doar pentru centrul capitalei bârgăuane, cât şi pentru întregul ţinut nord-est transilvan.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/05/udine-italia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri