Palatul Comisiei Europene a Dunării din municipiul Galați este un monument istoric și de arhitectură, situat pe Strada Mihai Bravu. Clădirea este acum sediul Bibliotecii Județene V. A. Urechia și este situată pe Strada Mihai Bravu, la nr.16. În urma Congresului de pace de la Paris (1856) Marile Puteri au decis constituirea Comisiei Europene a Dunării, la început cu o durată de doi ani, având ca scop reglementarea regimului navigației pe Dunăre. Comisia Europeană a luat ființă, stabilindu-și sediul la Galați. După expirarea primilor doi ani, existența Comisiei a fost prelungită din an în an până la 1865, apoi până la 1871, 1883, 1904 mergând până la anul desființării acesteia 1948. În anul 1893 membrii C.E.D. au hotărât să achiziționeze un teren în strada Mihai Bravu, numărul 6, pentru a ridica un palat, cu rol de hotel administrativ pentru membrii Comisiei.
Astfel, consulul și delegatul Germaniei, Artur Rafauf, lucrând în calitate de membru în Comitetul Executiv al C.E.D., achiziționează de la numitul N.V. Theodoru cu suma de 28000 lei, la data de 22 martie 1893, terenul pe care se va construi viitorul palat. O sursă franceză din anul 1895 menționează că palatul C.E.D. este o construcție recent efectuată de către „Societatea Română de Construcții și Lucrări Publice”, având ca președinte pe prințul D. Ghika. Se presupune că doi ingineri, C.F. Robesco și R. Effingham Grant, primul fiind membru al Societății menționate mai sus, și cel de al doilea director, au întocmit planurile după care s-a construit palatul și au supravegheat lucrările. În data de 29 aprilie 1896 are loc recepția definitivă a clădirii, în prezența inginerului șef al C.E.D., Carl Kuhl. În palatul C.E.D. funcționau Secretariatul General, se păstra arhiva, biblioteca și se țineau ședințele plenare. Palatul C.E.D. a fost bombardat în timpul primului război mondial (10 octombrie 1917) de către armatele aliate bulgaro-germane, incendiul generat ducând la completat distrugere a acestuia. Din el nu au mai rămas decât patru pereți exteriori și câțiva pereți interiori puternic avariați. Toate rămășițele formau un morman de dărâmături. Între 23 iunie 1922-mai 1923 a fost proiectat noul Palat C.E.D. De reconstrucția acestuia s-a ocupat Societatea Română de Întreprinderi din București, prin delegatul său la Galați, Teissier. Conform proiectului, Palatul Administrativ C.E.D. din Galați, strada Mihai Bravu, numărul 14, arăta astfel: o construcție cu două etaje, cu subsol și mansardă, solid construit din zidărie de cărămidă cu fundația de piatră. În zona centrală se află un hol pe mijloc, 9 camere unde sunt instalate birourile C.E.D. și două grupuri sanitare. Accesul la primul etaj se face printr-o scară de marmură. La primul etaj se află un hol central, o sală de conferințe, o sală de biliard, fumuar, 4 dormitoare, sală de baie, două grupuri sanitare și bucătărie, plus o terasă.
Tâmplăria este bogată, podelele sunt din mozaic și, uneori, stejar. La etajul al doilea se aflau 4 camere. La 13 noiembrie 1923 avea loc recepția provizorie a Palatului C.E.D., în prezența lui M. Manea, arhitect, reprezentant al C.E.D. și M. Vincent, director al Societății Române de Întreprinderi din București. Comisia Europeană a Dunării a funcționat în acest spațiu până la desființarea sa, din 1948 sediul fiind apoi primit de Biblioteca „V.A. Urechia”, în anul 1968. Monumentul păstrează multe dintre elementele arhitecturale originale: frontonul în arc de cerc, bogat ornamentat, susţinut de două coloane înfăşurate în parâme, uşa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal, stucatura de pe pereţii interiori, coloanele aparente de la etajul I, ornamentate cu motive vegetale şi simboluri specifice: ancora, tridentul, cornul abundenţei, balustradele cu feronerie, scările de marmură, luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, mărginită de porţiuni colorate, împodobite cu frunze de laur, lambriurile din lemn din diferite esenţe, unele rare, cu feronerie din bronz. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei Europene a Dunării, iar pe aripa stângă, un lift, funcţional şi astăzi, folosit de către membrii comisiei pentru a transporta diferite obiecte de la subsolul clădirii la etajul al doilea. Proiectată în stil neoclasic, construcția dezvoltată pe subsol parţial, parter, două etaje și mansardă, a păstrat multe dintre elementele arhitecturale originale: ușa în stil francez, cu geamuri de cristal, de la intrarea în holul principal; stucatura de pe pereții interiori; coloanele aparente de la parter și etajul I, ornamentate cu motive vegetale și simboluri specifice – ancora, tridentul, cornul abundenței; pardoselile, scările în marmură și mozaic; balustradele cu ornamente în fier forjat; luminatorul de la etajul I, din sticlă transparentă, cu cadru marginal colorat, împodobit cu frunze de laur; lambriurile din lemn de diferite esențe, unele rare; medalioane cu iniţialele CED; candelabrele și aplicele metalice. La demisol există încă seiful ce adăpostea valorile Comisiei. Pe aripa stângă, există un lift pentru obiecte ce leagă subsolul de etajul al doilea, funcționabil și astăzi. La exterior, demarcaţia între parter şi etaj se face printr-un bandou profilat care are în partea inferioară o decoraţie vegetală. Frontonul în arc de cerc este bogat ornamentat, susținut de două coloane înfășurate în parâme. Ferestrele etajului sunt decorate în partea inferioară cu ghirlande de lauri. În faţa clădirii se află un spaţiu verde străjuit, la stradă, de un gard de fier forjat încastrat în beton, care a suferit unele modificări în timp. Fiind o clădire de patrimoniu supusă reglementărilor restrictive de reabilitare/modernizare, situl și-a păstrat arhitectura exterioară și interioară intacte, în urma diverselor lucrări de întreținere sau reabilitare.
Dacă îți place subiectul te invit să vezi, să citești și să comentezi articolul de blog;
http://epaminonda-epaminonda.blogspot.ro/2015/01/malaezia.html
ÎȚI MULȚUMESC!
-->
Răspunsuri