Noaptea tărzie, dulce pedeapsă
Și lângă carte, mi-e ceaiul de tei.
Norii se zbat, la mine în coapsă,
Ce-mi pasă mie de ei?!...

L-am intâlnit sub raze roșcate,
Pe strada cea mare, apoi, pe alei;
Și pe covorul de frunze uscate,
Dansau pașii lui, și ai mei...

Și-am stat, ne-am privit doar o clipă,
Și taina privirii-a dispărut;
El devenise fumul din pipă
Și doru-mi părea că e slut...

O frunza de-aramă căzu între noi,
Privirile iar se-ntâlniră,
Sub pomii de toamnă, rămași triști și goi,
Eram doar acorduri de liră...

Mi-a revenit trecutul,
mai viu cu un ieri,
clepsidra toamnei cerne amintiri
de aur, de rugină,
de tăceri.
Văpăi dansează pe cer
atârnate de gâtul
nopții și
al visului.
Gândul îmi frământă cuvintele,
brațele prelungi cheamă depărtarea,
unda din tâmpla fierbinte
mă înfloare in floare
și-n cânt;
trecut,
descânt…