Din caier încălcit de nouri

toarce vântul

fire lungi de ploaie.

Flusturatici fulgi de nea

s-ar aşeza-n noroi,

dar cum li-e silă -

se ridică iar

şi zboară sa-şi găsească

cuib de ramuri.

Vânt şi-i frig -

iar mugurii

prea lacomi de lumină

işi zgulesc acum

urechile în guler.

Forma Nicoară a apărut undeva între secolele V-VII. În limba italiană întâlnim două forme: Nicola şi Niccolo, prima corespunzând lui Nicoară, iar cea de-a doua lui Niculai. În documentele Ţării Romaneşti de la jumătatea secolului al XIV-lea se găsesc mai multe persoane care au purtat acest nume. Voievodul Niculae Alexandru (1352-1364), până în anul 1500 există atestate 13 persoane cu nume ca Nicola sau Nicula.

În aceeaşi perioadă apar şi formele de Nicoară, Necoara sau Nicolai, atestate în documente moldoveneşti. Familia onomastică mai cuprinde şi variante că Necora, Nicora, Nicorina, Nicorici, Nicolinu, Colin, Coliţă, Neculce, Neculuţă, Niculăiţă, Nicu, Nica, Nicuşor, Nae, Laie şi multe altele.

La acestea se adauga şi împrumuturi occidentale de dată recentă, cum ar fi: Nicoleta, Coleta, Nic, Nichi etc. În limba engleză numele este scris Nicholas, Nick, Nicky, germană - Nikolaus, Niklaus, Nickel, Klaus, Nils, maghiară - Miklos, Kolos, Mika, Miki, Miklo, Moku, Nikoletta, Nikkola.

Zeci de personalităţi culturale, politice şi din lumea bisericească au purtat o variant a acestui nume. Nicolaus Olahus, vestit umanist din Transilvania, Nicolae Milescu Spătaru, cărturar şi mare diplomat, primul roman care a vizitat China, Nicolae Bălcescu, om politic şi istoric, organizatorul şi conducătorul Revoluţiei de la 1848 din Ţara Românească, Nicolae Iorga, celebrul istoric, orator şi scriitor, Nicolae Titulescu, mare diplomat roman, Nicolae Tonitza, Nicolae Filimon, Nicolae Titulescu, Nicolae Grigorescu şi mult alţii.

Un tablou de Jan Steen (c. 1665–1668), “Sarbatoarea Sf. Nicolae”

Pe plan internaţional, amintim pe Nicolaus Copernic, celebrul astronom, scriitorul Niccolo Machiavelli, marele scriitor rus Nikolai Vasilievici Gogol, violonistul Niccolo Paganini etc.

Ziua onomastică a numelui este pe data de 6 decembrie (Sf. Ierarh Nicolae al Mirelor Lichiei, făcătorul de minuni) şi 9 mai (Aducerea moaştelor Sf. Ier. Nicolae la Bari - anul 1087), atât în calendarul ortodox, cât şi în cel catolic.

Unul dintre cele mai frecvente şi răspândite nume romaneşti, cu variante în toate limbile europene, Nicolae reproduce un vechi nume grecesc - Nikolaos. Acesta era folosit în Grecia antică cu multe secole înainte de Cristos.

Un argument în acest sens îl reprezintă opera timpurie a istoricului Tucidide (460-396 i. Hr.). Nikolaos se încadrează în familia bogată de compuse al căror prim element este „nik”, care provine de la verbul „nikao”, adică „a învinge” (de aici şi substantivul „victorie” - „nike”). Semnificaţia se explica în mare măsură prin favoarea de care se bucurau cei care purtau acest nume. La greci numele s-a răspândit şi datorită legăturii cu zeiţa Nike, zeiţa victoriei, care la romani este identificată cu zeiţa Victoria. Nume ca Nikator sau Nikephotos (în limba română Nichifor) era supranume pentru Zeus.

Există numeroase derivate ale numelui, ca Nikandros (rege al Spartei, cunoscut mai ales în istoria lui Herodot), Nikanor, Nikarchos, Nikodoros, Nikokles, Nikokrates sau Nichifor, Nichita, Nicodim (folosite la noi în ţară). A doua parte a numelui Nikolaos este „laos” sau „leos”, care are înţelesul de „popor”.

Trecut în limba latină sub formă de Nicolaus, numele a fost continuat în limbile moderne, fiind folosit şi pe timpul romanilor. Odată cu apariţia creştinismului, Nikolaos şi Nicolaus au fost purtate şi de persoane care au îmbrăţişat treptat noua religie. Printre aceştia amintim pe epsicopul de Myra din secolul al IV-lea, sanctificat de Biserică, care este învăluit în aura mai multor legende şi care a devenit unul dintre cei mai populari sfinţi din Evul Mediu.

În calendarul popular al românilor, Sfântul Niculai sau Sannicoară („san” vine de la „sfânt”) este sărbătorit în luna mai şi decembrie, fiind urmate de o serie de credinţe şi practici păgâne, care au popularizat numele (ca şi în cazul numelor de Gheorghe sau Ion). Cercetătorii romani au considerat multă vreme ca formă veche de Nicoară continua latinescu Nicolaus, însă acum se crede că este un derivat greco-latin (în sudul Dunării, limba greacă este strâns legată de limba română, înlocuind latina, care până atunci fusese limba oficială a Imperiului şi a Bisericii).

Postul reprezintă abţinerea totală sau parţială de la anumite alimente, pe un timp mai scurt sau mai lung şi este o practică existentă, în diferite forme, în mai toate religiile omenirii.

Părerile sunt împărţite asupra originii postului. Cei mai mulţi îl leagă de cultul morţilor din vremuri străvechi.

După unii, postul îşi are originea în sacrificiile de animale care erau aduse pentru cei morţi şi de care cei vii nu trebuia să se atingă.

Alţii cred că durerea pricinuită de moartea fiinţelor dragi a avut ca urmare firească neglijarea mâncării şi a băuturii, ceea ce cu timpul a devenit un semn convenţional de doliu, făcând astfel parte din riturile legate de cultul morţilor.

Unii cred că originea postului ar trebui căutată în frică de contaminare: atingerea obiectelor sau consumarea alimentelor contaminate de mort ar fi produs o mare frică, lucru care ar fi determinat familia la abţinerea, pe un anumit timp, de la mâncare şi băutură – deci tot o practică legată de cultul morţilor.

Alţii cred că originea postului trebuie căutată într-o simplă practică de sobrietate şi de temperanţă, recomandată şi uneori experimentată de marii înţelepţi, filosofi sau întemeietori de religii.

De la acest post igienic s-ar fi ajuns la ideea unui post cu caracter religios, mai ales pentru că postul a prilejuit, în unele cazuri, viziuni religioase. Uneori, postul este practicat ca un exerciţiu de penitenţă, alteori ca un mijloc de pregătire pentru săvârşirea unor acte religioase sau fapte importante din viaţă, alteori ca un rit de doliu sau de purificare. Uneori a fost considerat şi practicat ca un mijloc pentru a avea viziuni, alteori se practică pur şi simplu – fără caracter religios – ca un mijloc pentru refacerea sau păstrarea sănătăţii fizice, fiind recomandat chiar de medici.

Pe blogul unei românce din New York apare o postare cu titlul Ţiganii care au înnebunit NY-ul în care se descrie succesul unui concert de muzica ţigăneasca care a avut loc la sfârşitul lunii septembrie în Central Park şi la care au participat formaţii ţigăneşti din România, Turcia, Ucraina şi Bulgaria.

Nu au fost manele, ci muzică tradiţională ţigănească, iar formaţia Mahala Rai Banda (Trupa nobilă de mahala) din România, mult mai apreciată în multe alte ţări din lume decât la noi, a cântat în încheiere Ciocârlia, compoziţie a ţiganului Angheluş Dinicu care a cântat-o la inaugurarea Turnului Eiffel, în 1889.

Nepotul lăutarului Angheluş, marele muzician Grigoraş Dinicu, a adaptat Ciocârlia pentru vioară. Printre interpreţii excepţionali ai adaptării a fost şi George Enescu.

Concert de muzică ţigăneasca în Central Park?

În primul rând să explic că, pe lângă faptul că newyorkerii sunt mai deschişi către diversitate etnică, există diverse instituţii, centre culturale şi societăţi care arata acelaşi interes pentru muzică etnică ţigăneasca cât pentru muzică clasică. Să nu intrăm în politici şi polemici - vorba e că am fost la concertul de duminică şi nu ne pare rău absolut deloc, ci dimpotrivă.

[…]

Ce a înnebunit audienţa a fost Mahala Rai Banda. De la intrarea în scenă şi până la final au fost extraordinari. O energie fantastică, muzica influenţată mai mult de rock decât de orice altceva, au reuşit un concert care a lăsat pe toată lumea extrem de entuziasmată. S-a dansat în draci, s-a ţipat şi aplaudat cât s-a putut şi nici măcar n-au avut dansatoare din buric. Şi mă doare sufletul să spun asta, dar atmosferă a fost mult mai distractivă de la concertul Phoenix de acum câţiva ani (când s-a stat pe scaune la mese de restaurant). Au fost câteva solo-uri de nota 10 absolut şi au sfârşit cu Ciocârlia - să mai comentez?

O să spun doar bravo lor şi mulţumesc pentru participare. A fost superlativ şi sper să-i mai vedem la New York.

Termenul Internet, sau/şi internet, are mai multe sensuri strâns înrudite, în funcţie de context:

Numele propriu Internet (scris cu majusculă) se referă la World Wide Web, reţeaua mondială unică de computere interconectate prin protocoalele (regulile) de comunicare Transmission Control Protocol şi Internet Protocol, numite pe scurt TCP/IP. Precursorul Internetului datează din 1965, când Defence Advanced Research Projects Agency (en: DARPA) (Agenţia pentru Proiecte de Cercetare Înaintate de Apărare - a Ministerului Apărării, Department of Defense sau DOD din SUA) a creat prima reţea de computere interconectate sub numele ARPAnet. Super-reţeaua din zilele noastre a rezultat din extinderea reţelei Arpanet.

Substantivul comun internet (scris cu minusculă) desemnează in marea majoritate a cazurilor aceeaşi reţea, însă văzută ca un mediu de comunicare de mase, împreună cu informaţia şi serviciile care sunt oferite utilizatorilor prin intermediul acestui mediu.

Tehnic, termenul mai poate desemna şi o reţea ce interconectează 2 sau mai multe reţele autonome aflate la mare depărtare unele faţă de altele. Exemple de reţele mari, pentru care folosinţa acestui nume este justificată, sunt SIPRNet si FidoNet.

Cuvântul "Internet" provine din împreunarea artificială şi parţială a două cuvinte englezeşti: interconnected = interconectat şi network = reţea.

Istoric

Punctul de pornire în dezvoltarea Internetului a fost rivalitatea între cele două mari puteri ale secolului al XX-lea: Statele Unite ale Americii şi Uniunea Sovietică. În 1957, URSS lansează în spaţiul cosmic primul satelit artificial al Pământului denumit Sputnik. Acest fapt a declanşat o îngrijorare deosebită în Statele Unite ale Americii, astfel preşedintele Eisenhower înfiinţează o agenţie specială subordonată Pentagonului: Advanced Research Projects Agency. Această agenţie a Ministerului de Apărare (Department of Defense, prescurtat DOD) este condusă de oameni de ştiinţă, are o birocraţie redusă, şi are ca misiune: „Menţinerea superiorităţii tehnologice a armatei Statelor Unite şi prevenirea surprizei tehnologice în domeniul securităţii naţionale prin sponsorizarea celor mai noi şi revoluţionare descoperiri ştiinţifice şi prin investirea de fonduri teoretic nelimitate pentru realizarea unei legături între cercetarea ştiinţifică şi implementarea tehnologică militară a acesteia.”

În 1959 John McCarthy, profesor la Universitatea Stanford, al cărui nume va fi asociat cu inteligenţa artificială, găseşte soluţia de a conecta mai multe terminale la un singur calculator central: time-sharing (partajarea timpului). Aceasta este o modalitate de lucru în care mai multe aplicaţii (programe de calculator) solicită acces concurenţial la o resursă (fizică sau logică), prin care fiecărei aplicaţii i se alocă un anumit timp pentru folosirea resursei solicitate. Apărând apoi primele calculatoare în marile universităţi se pune problema interconectării acestora. Cercetătorul Lawrence Roberts susţine o soluţie de interconectare prin comutare de pachete (packet switching) în modelul numit „client-server”.

Pe 29 octombrie 1969, a fost stabilită, în premieră mondială, prima legătură între două calculatoare. Prin stabilirea unei legături între două calculatore s-au pus bazele precursorului internetului numit ARPAnet.

Proiectul ARPAnet a fost publicat în 1967 (Lawrence Roberts). Leonard Kleinrock şi Paul Baran iniţiază comutarea de pachete (packet-switched network), iar în 1969 conducerea ARPA (Departamentul Apărării) contractează cu Bolt, Beranek şi Newman (BBN) dezvoltarea acestui sistem de comunicaţie. Aşadar, ARPAnet a apărut în anul 1969, la 29 octombrie, fiind o reţea de calculatoare descentralizată.

În proiectul iniţial ARPAnet asigura doar 3 servicii: telnet (Remote login), transferul de fişiere şi tipărirea la distanţă. ARPANET s-a dovedit a fi o reţea destul de simplistă, fără asemănări importante cu Internetul de astăzi.

Dar cum le stă bine oamenilor, nu toată lumea sărbătoreşte în aceeaşi zi. Recent, o iniţiativă spaniolă, care a găsit adepţi în lumea largă, a stabilit Ziua Internetului pe 17 mai.

Să amintim şi că pe 7 februarie sărbătorim Ziua Internetului Sigur, (Safe Internet Day).

Mirosul toamnei se-adună-n mine, pic cu pic... Pe tâmple, albe-mi sunt prelinse aromele multelor iubiri – primăvăratice, pârguite-n vara cândva blondă –, zâmbete maro tremură-n lacrimi grăbite-n golicinea trupului scăldat de bucuria dragostei în aşternuturi de nisip ori lanuri de petale, taine sărutate se ghemuiesc buzelor tremurând pe-alei cu muze şi miresme spulberate de-amintiri nebune, sătule-nesăturate de forme însetate de dor...

Amintiri dezbrăcate de hainele verii, calde, blânde socotesc mângâieri pierdute pe trupuri goale, glasuri tresaltă feeric în palme arcuite peste foşnetul picurilor în extaz, sărut culori mistuite, inspir nesaţul frunzelor-veşmânt-pierdut...

În plină toamnă m-afundă emoţii liceene, mă cufund înconjurat de singurătăţi în fumul pastramelor înecate-n parfum de must, sorb iubirile trecute, respir, încă, ceasurile îniernirii...

Şi pulsez în gând în ritm de-o primăvară aburind pe-o eternă ceaşcă de cafea...

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

„A aştepta înseamnă a supravieţtui cât mai mult, a alunecă spre moarte încet.”

(Octavian Paler (n. 2 iulie 1926, Lisa, judeţul Făgăraş, actualmente în judeţul Braşov — d. 7 mai 2007, Bucureşti) a fost un scriitor, jurnalist şi editorialist român.)

„Această aşteptare încordată este groaznică. Sper că va dura.”

(Oscar Fingal O'Flaherty Wills (n. 16 octombrie 1854, Dublin - d. 30 noiembrie 1900, Paris), scriitor irlandez, cel mai cunoscut dintre scriitorii estetizanţi de limbă engleză.)

„Aşteptarea este ca cerul roz din zori-de-zi.”

(Sri Ramakrishna Paramahamsa (n. 18 februarie 1836 la Gadadhar Chattopadhyay, India – d. 16 august 1886), unul dintre cei mai mari maestri yoghini ai lumii. El a atins realizarea spirituală supremă, iar cuvintele sale impulsionează pe toţi aspiranţii sinceri, indiferent de calea pe care o urmează, pentru a ajunge la Dumnezeu.)

„Aşteptarea este rădăcina tuturor durerilor de inimă.”

(William Shakespeare (n. 23 aprilie 1564- d. 23 aprilie 1616), dramaturg, poet şi creator de sonete englez, care este considerat a fi cel mai mare scriitor al literaturii de limba engleză.)

„Cel care aşteaptă ca pe lumea aceasta diavolii să umble cu coarne, iar nebunii cu clopoţei, va fi totdeauna prada sau jucăria lor.”

(Arthur Schopenhauer (n. 22 februarie 1788, Stutthof/Danzig - d. 21 septembrie 1860, Frankfurt am Main), filozof german, cunoscut - mai ales - prin teoria sa asupra primatului „voinţei” în sfera reprezentării lumii şi în comportamentul uman.)

„Dacă s-ar clădi Casa Fericirii, cea mai mare încăpere ar fi sala de aşteptare.”

(Jules Renard (1824, Châlons-du-Maine – 1910, Paris), romancier, povestitor, poet, dramaturg francez cunoscut pentru scrierile sale Poil de Carotte (1894), Les Histoires Naturelles (1896), Le Plaisir de rompre (1898) şi Huit jours à la campagne (1906).)

„Suferinţa nenăscută. Mizerie în aşteptare.”

(Valeriu Butulescu (n. 9 feb. 1953), aforist, dramaturg, poet, prozator, traducător, jurnalist şi om politic român. Cartile sale de aforisme au fost publicate în peste 30 de limbi. Piesele sale au fost puse în scenă la mai multe teatre din ţară, dar au trecut şi graniţele, primind aprecierea publicului şi a criticii de specialitate.)

„Întreaga înţelepciune umană se rezuma la două cuvinte: aşteptare şi speranţă.

(Alexandre Dumas - Dumas Davy de la Pailleterie, cunoscut şi ca (Alexandre Dumas père) Alexandre Dumas tatăl (n. 24 iulie 1802, Villers-Cotterêts (Aisne) - d. 5 decembrie 1870, Puys (Seine-Maritime) a fost un autor de romane istorice de aventuri, prin care a devenit cel mai popular scriitor francez din lume.)

„Tot ce se întâmplă după o lungă aşteptare e mai uşor de suportat.”

(Marcus Tullius Cicero (106-43 î.Hr.), a jucat un rol important în perioada de sfârşit a Republicii romane. Activitatea sa literară şi politico-socială s-a concretizat în domenii atât de numeroase, încât Cicero poate fi calificat drept un om universal, homo universalis.)

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale

Reeditare electronică cu acceptul direct al autorului realizată de Ioan Muntean

@COPYLEFT ALL WRONGS RESERVED

Reproducerea, integrală sau parţială, a operei şi difuzarea ei pe cale electronică sunt autorizate pentru folosul privat al cititorului şi pentru scopuri necomerciale