~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

nocturne pe pânza ceţii (cybersonet CCLXXVII)

țese-o pânză fină o ceață între stele

în nopțile unde umbrele nu sunt

felinarul aruncă contururi grele

ale oamenilor ce pier în vântul ciunt

pe ziduri dansează umbre fără criptă

un joc fantomatic tăcut și straniu

mașina de scris pe-o bancă ruptă

scrie singură versuri de dor târziu

foaia-i plină cu doar nocturne

sub cerul ce tremură în așteptare

iar timpul se topește în umbre terne

într-o lume-n care nu există hotare

și-n noaptea asta când nimeni nu arde

ceața scrie sufletului un lied ce se pierde

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţă înserată (cybersonet CCLXXVI)

scrie versuri ceața pe geamul cafenelei

cu litere de fum ce se pierd în noapte

siluete fără fețe în umbre grele spiralei

rătăcesc tăcute prin așteptări și șoapte

degete nevăzute cu ștergătorul mut

șterg cuvinte ce dor – tu mâine aștept

în aburul rece totul devine temut

un poem ce se pierde în visul inept

în seara ce cade spații se deschid

unde timpul se frânge în pulberi de gând

o lume ce palpită fără chip sau zid

în ceaţa ce glăsuieşte un cântec blând

și-n scrisul de ceață ce nimeni nu vede

se-ascunde un suflet ce tăcut se purcede

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

umbră în lumina amiezii (cybersonet CCLXXV)

ceața e zbor de gâze peste câmpuri roșii

împiedică soarele să-și facă drum

iar asfaltul se lipește de copite fildeşii

hidratându-se într-un dans de fum

pe șoseaua goală tăcută și pustie

ceața se-mbracă în neliniști de fum

un semn de neon pâlpâind în magie

aici a fost umbra mea strigându-și drum

privind spre depărtare pașii se topesc

căci în căutarea lor nimic nu-i sigur

sub lumina arsă toate se împietresc

și ceasul zilei devine mai obscur

și totuși în amiază o umbră dispare

lăsând doar un semn o clipă-n zare

abab cdcd efef gg 

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

copilul soarelui (cybersonet CCLXXIV)

ceața e-un copil ce joacă ascuns

se-ascunde-n umbre în pădurea lină

iar soarele o caută întrepătruns

păianjenii țes pânze în haina de lumină

în coridoare de străluciri subtile

luminile se-nvălmășesc ciudat de clare

aici păianjenii cu mersuri aproape fragile

țes ceasuri de pânză ca un vis ce-apare

ceața râde copilul se preface

în dansul zilei ce se pierde-n joc

așadar ceasul sufletului tace

dar păianjenul s-a-nvârtit în loc

și timpul se oprește într-o clipă răsfrânt

când ceasul dimineţii încetinește-n vânt

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

„Ceața și Ceasul Sufletului” – Asociere poetică

ceaţa zorilor (cybersonet CCLXXIII)

ceața batistă de mătase fină

se-așterne-n zori pe fața lacului

în umbra-i adâncă răsare o lumină

aburi rozalii fiori pe crestele miracolului

o barcă goală cu lanternă stinsă

plutește-n liniște în apele tăcute

și visul zilei cu aripi neliniștite însă

își trage sufletul din somnuri neştiute

în mângâierea răsăritului se scufundă

tăcerea nopții într-o clipă se frânge

și totu-n jur rămâne o lină undă

în luciul lacului timpul învinge

iar zorii lumii încep să se reverse

un nou început în liniște se scurse

abab cdcd efef gg

 ©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

extazul dăruit (cybersonet CCLXXII)

în noapte când lumina-ncet se stinge

și visul nostru prinde-aripi de foc

pe trupul tău un fior mă strânge

o voluptate-n dulcele tău joc

pe pielea ta o undă de fior

coboară-n valuri dulce tremurând

și buzele chemare de amor

mă cheamă-n taină tandru gemând

respiră-n mine ritmul tău suav

un dans de simțuri pur și despletit

pierdut în clipele de extaz grav

un dor nebun în suflet împlinit

se-nalță-n zori un val adânc măreț

un vis de-o viață pururi iubăreț

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

simfonia după-amiezii pe trupuri (cybersonet CCLXXI)

când după-amiază-ncet se lasă greu

și razele se-mpletesc cu umbra blândă

pe pielea ta un fior misterul meu

mă-mbie-n brațe o pasiune-adândă

în patul moale sub lumina slabă

corpurile se-mpletesc într-un suspin

o simfonie dulce fără grabă

un joc al dorului un zbor divin

mână-n mână visul se-mplinește

pe buze-ți gust sărutul cel fierbinte

o flacără-năuntru se-mplinește

și-n brațe-ți strâns cu-n suflet în punte

mă pierd în tine taină-a împlinirii

o dragoste un vis prin solarii

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

trupul tău în dimineţi (cybersonet CCLXX)

când dimineața-și rupe vălul blând

și soarele pătrunde-n camera-ncet

al trupului tău cald cu dor arzând

mă-mbie-n brațe visul meu discret

pe pielea ta o undă de fior

coboară-n valuri dulce vuind

și buzele chemare de amor

mă cheamă-n taină tandru mângâind

respiră-n mine ritmul tău suav

un dans de simțuri pur și despletit

pierdut în clipele de extaz grav

un dor nebun în suflet împlinit

se-nalță-n zori un val adânc uluit

un vis de-o viață pururi dăruit

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

noaptea te adânceşte-n mine (cybersonet CCLXIX)

noaptea ne-a găsit încălziți și goi

cu pieptul ud de rouă și de vin

luna e-un deget care ne desparte greoi

iar umbrele ne-mpletesc ca un lanţ divin

trupul tău e-un mister ce-l descifrez cu buzele

o hartă cu insule ce le explorez încet

fiecare atingere e-o comoară păgână cu iele

și fiecare suspin e-un blestem discret 

o noapte bătrâna vrăjitoare a ticăloșiei dulci 

de ce ne înveți să furăm din pomul oprit 

de ce ne lași să bem din pocalul păcatului aici

și să ne prefacem că nu vom plăti la infinit 

noaptea ne șoptește că dragostea e o furtună 

și că doi păcătoși pot fi mai sfinți decât o minciună

©Ioan Muntean, 2025

abab cdcd efef gg

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne” – epilog

simetrii diurne (cybersonet CCLXVIII)

acest ciclu de sonete ca o roată a zilei

se învârtește-n veci prin chei și vremuri

fiecare ceas e-un vers fiecare clipă fără aburi

iar noi suntem doar cuvinte pe-o pagină pe alei

sărutările sunt sonete iar durerile sunt abisuri

iubirea e un ciclu ce nu se sfârșește-n seara zilei

și când noaptea ne va lua în brațele ei de polei

vom rămâne poezie în veșnica ei carte de imnuri

vom ști că am trăit în simetrii diurne-n febră

poezia lumii scrisă cu sânge și cu avânt

și citită de stele cândva într-o noapte fără nume

până și tăcerea e-un vers ascuns în umbră

iar destinul un sonet ce-l șoptim în vânt

viața-i o strofă ce se scrie și se face anume

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

simetria unei zile (cybersonet CCLXVII)

se sting în zare umbre de lumină

și timpul își rescrie vechi povești

în vise moi ce-n margini le unești

ca un ecou sub noaptea cristalină

în miezul zilei dorul prinde liniști

tresare clipa-n vraja ei divină

trec ore dulci sub umbra clandestină

sub cer senin în taină fără măşti

în cerc rotund de zbor și așteptare

și serile tresaltă-n amintire

ca un destin ce-n zi s-a împlinit

se leagăn viața-n vis și alinare

se nasc zorii în fior de doinire

și ziua trece-n ritmul ei tacit

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

idila nopţii (cybersonet CCLXVI)

se-aprind în neguri stele rătăcite

pe bolta largă luna se împarte

și umbre moi alunecă departe

tăcerea nopții-n visuri risipite

se leagăn pașii-n vrăjile ei incerte

în gând topit sub vremi zorite

iar timpul curge-n clipele noptite

în noaptea tainică iubirea s-o ierte

ne pierdem glasul în chemări uitate

sub mângâierea razelor din zare

și-n aur lin se scrie un destin

în pragul lumii visul se abate

în simetrii ascunse de culoare

iar zorii vin sub cerul cristalin

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

natură serală (cybersonet CCLXV)

se lasă cerul în văpăi domoale

în umbra nopții frunza se desprinde

și vântul plânge-n margini de colinde

sub raze stinse-n taina serii moale

se leagăn norii-n ape rătăcite-n unde

iar luna prinde valsul fără urale

în liniștea ce-n gânduri se termină goale

sunt șoapte reci în umbre blânde

se stinge ziua-n margini de sonată

pe tâmpla lumii visul se repetă

ca un ecou pierdut în vechea zare

în pragul nopții frunza se îmbată

și cerul plânge-n umbra cochetă

pe marea serii timpul dă uitare

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

o după-amiaza romantică (cybersonet CCLXIV)

pe margini blânde cerul se destramă

lumina plânge-n valuri de satin

sub dorul cald se-mbracă un destin

în umbra ta tresare-o dulce gamă

privirea ta e foc în aer fin

se leagăn timpul într-o lină dramă

și vântul poartă visul ca năframă

sub gândul blând tresare un suspin

te regăsesc în clipa de răscruce

în ochii tăi se-ascunde amiaza

în dulcea mângâiere a tăcerii

sub pașii moi ce timpul îi reduce

trezindu-se în aur dulce după-amiaza

ca un ecou pierdut în calea verii

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

balada unei amiezi (cybersonet CCLXIII)

se scutură lumina peste creste

în val de aur cerul se împarte

sub frunza vremii pașii se desparte

și vântul poartă șoapte în poveste

în dans de vis ce timpul îl împarte

prin cerul plin o umbră mai vrea să insiste

sunt clipe dulci ce-n gânduri să conteste

pe margini blânde umbre sparte

se stinge miezul zilei în tăcere

sub focul blând ce-n raze se destramă

și timpul curge-n vechea sa chemare

în foșnet viu sub frunze lejere

se naște dorul în simetrii de teamă

ca un ecou de vis pierdut în mare

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

idila dimineţii (cybersonet CCLXII)

se naște clipa-n rouă și lumină

pe fruntea zorilor un gând s-așterne

sub vânt ușor în șoapte efemere

iar timpul curge-n aur de tulpină

pe ochii tăi tresar dimineţi nocturne

în dans de vis ce-n suflet se alină

și norii plâng sub raze şi se-nclină

purtând în ei a zilei dulci vieţi taciturne

se leagăn dorul în priviri de miere

în umbre moi ce-n raze se destramă

și gura ta e dulce alinare

o clipă-n doi în margini de tăcere

sub liniștea ce-n piept se mai proclamă

ca un poem pierdut în așteptare

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

zori în natură (cybersonet CCLXI)

pe creste pale zorii se destramă

tresaltă cerul într-un dans aprins

se leagăn frunza-n visul ei prelins

și roua-i scrisă-n raze de năframă

în zbor ușor ce-n aripi s-a întins

se naște timpul într-o lină gamă

iar zorii plâng în aura lor calmă

departe umbre tremură destins

se-ncinge cerul peste munți de aur

în dans de foc lumina se despică

și simetria zorilor prealin revine

în val tăcut tresare visul faur

trezindu-se-n năframa mitică

ca un ecou pierdut în ape fine

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

noaptea (cybersonet CCLX)

pe cerul negru stelele se-adună

lumina lor îmbracă dorul blând

în umbre moi tresare un gând

sub vraja nopții taina se îmbună

prin valul nopții pașii legănând

te caut lin prin vis de lună bună

iar vântul plin îmbracă-n dans de jună

un freamăt tandru-n zbor murmurând

ne pierdem vocea-n unda de tăcere

ca un ecou ce-n suflet încă poartă

și timpul curge-n brațele destin

în gând topit sub stelele-n cădere

sub umbra nopții visul ne ceartă

a nopții dulce cântec clandestin

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

seara (cybersonet CCLIX)

se-mbracă cerul în voaluri de rubin

iar vântul tremură prin frunza rară

pe lacul nopții umbra se strecoară

în dans tăcut al vremii clandestin

în freamăt blând ce-n ape se-fioară

se-ntind în zare șoapte de pelin

și-n unda lunii sufletul e lin

sub nimbul serii stelele se pogoară

se stinge ziua-n flăcări de tăcere

și-n margini blânde timpul se așterne

ca un mister pe bolta sidefie

se-mbracă norii-n umbrele fugare

în simetrii de vise înflorite eterne

pe pragul nopții-n taină aurie

©Ioan Muntean, 2025

~ ciclul Calendar ~

Secţiunea „Simetrii diurne”

o după-amiază romantică (cybersonet CCLVIII)

se scaldă dorul în lumină moale

pe tâmpla zilei fluturii se-aștern

și-n aer cald alunecă un tern

tăcut sub rime tainic ancestrale

pe fruntea ta un vis modern

în liniștea ce curge fără rost agale

se-mbracă frunza-n aurul din poale

și vântul prinde șoapte etern

ne pierdem pașii mână-n mână lin

și cerul cântă-n valuri de roiri

sub ochii tăi un gând s-a rătăcit

ne-ascunde clipa pe sub măslin

trezindu-se-n simetrii și trăiri

ca un ecou în suflet infinit

©Ioan Muntean, 2025