~ ciclul Calendar ~

dramă şi despărţire (cybersonet CXLIV)

colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)

Motto

„Află că noi știm

Oricând să zidim

Altă monastire

Pentru pomenire,

Mult mai luminoasă

Și mult mai frumoasă!”

Meşterul Manole

cu buzele tale dulci și tăcute

aprinzi marea-n valsuri de foc

în colivia cu dimineți apuse abătute

în brațele tale încet mă înfoc

o lume întreagă ne privește absent

dar flacăra iubirii se stinge încet

cu fiecare atingere timpul devine lent

noaptea rămâne ziua-i încet

prin umbre și valuri visăm tandru

și clipele curg peste timp nemilos

ne pierdem în colivia ce-n vis e sumbru

cu aripi de plumb și zbor dureros

dar chiar de-i colivie iubirea se frânge

în lanțuri de pasiune răceala plânge

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

pasiune şi dorinţă (cybersonet CXLIII)

colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)

Motto

„Află că noi știm

Oricând să zidim

Altă monastire

Pentru pomenire,

Mult mai luminoasă

Și mult mai frumoasă!”

Meşterul Manole

cu buzele tale dulci și ardente

aprinzi marea-n valsuri de dor

în colivia cu dimineți apuse lente

în brațele tale captiv eu mor

o lume întreagă ne judecă rece

dar focul iubirii ne este scut

cu fiecare atingere simt cum trece

noaptea și ziua iar ne-am văzut

prin umbre și valuri visăm nesfârșit

și clipele curg peste timp nemilos

ne pierdem în colivia ce-n vis ne-a unit

cu aripi de aur și zbor dureros

dar chiar de-i colivie iubirea nu minte

în lanțuri de pasiune suntem fierbinte

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

pasiune risipită (cybersonet CXLII)

colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)

în colivia veche-a viselor pierdute

lumina ta se frânge fără glas

în ochii tăi tăceri de stele mute

un ultim dor rămâne ars și ras

ne stingem ca un val lovit de stânci

sub mângâieri ce nu mai ard nici dor

în trupul tău e vântul dintre lunci

și cerul nopții-i rece tremurător

nu mai există zori ci umbre goale

pierdute-n fumul clipelor târzii

a fost cândva o dragoste pe cale

dar azi doar scrum mai e-n priviri pustii

un vis închis în ușa nepăsării

o umbră rătăcind în calea serii

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

vis captiv în dorinţă (cybersonet CXLI)

colivia cu dimineți apuse (dialoguri închipuite)

în colivia nopții trupul tău mă cheamă

un val fierbinte prins între zăbrele

luceferii aprind în ochii tăi o teamă

dar buzele-ți sunt flăcări vii rebele

mă pierd în marea ta mă simt prizonier

iar valul tău mă frânge-n răsuflare

se mistuie tăceri într-un ultim mister

sub pielea ta curg umbre de visare

și zorii vin dar luna nu te lasă

rămâi un dor aprins un foc sub pleoape

ne înlănțuie timpul într-o clipă arsă

gustând din noi fiorii care scape

un sărut promis sub stele stinse

o noapte prinsă-n zboruri neatinse

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

unirea din zori (cybersonet CXLIX)

unirea lui

sub gerul blând lumina se destramă

pe pielea ta se-așază fulgi de dor

privirea ta e vis mistuitor

în zori iubito totu-i doar o flamă

te-mbrățișez și timpul stă uşor

miros de mandarine mă destramă

iar noaptea-ngheață-n umbrele de teamă

tăcerea plânge-n ceasul orator

dar zorii vin iar trupul tău rămâne

o dâră caldă-n patul de zăpadă

și-n aer dorul tău încet apune

dar știu că-n noaptea albă-n gene

ne vom regăsi arzând fără tăgadă

și-n zori iubirea noastră se va impune

---

~ ciclul Calendar ~

unirea din zori (cybersonet CXL)

unirea ei

sub pasul tău zăpada se destramă

și-n aer arde parfumul tău dulce

o noapte-n doi ce-n visuri se tot duce

privindu-te în inima-mi e teamă

iar vocea ta mă face să mă culce

fulgii aprinși în păr se-așază-n ramă

și trupul tău e umbră ce mă cheamă

în zori iubirea noastră iar se duce

dar zorii reci nu pot să-mi ia dorința

în patul alb căldura ta mă prinde

și-n vis îți aud iarăși suferința

ne vom topi sub nopți ca torţa

când zorii vin iubirea ne aprinde

și-n trupul tău lumina se va înălţa

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

arena zorilor (cybersonet CXLVII)

(arena lui)

sub zori când cerul varsă foc și sare

te prind în dans o flacără suavă

pe pielea ta se zbate-ncet o slavă

și nopții-i frâng tăcerea sub picioare

mă-mbăt de trupul tău ca o trestie firavă

ca floarea albă-n zori pline de ardoare

și te sărut o fiară temerară în plin de soare

când sângele-n iubire-fierbe ca o lavă

dar zorii mușcă carnea nopții stinse

iar focul tău miraj de călimară

rămâne doar pe buze scrum și vise

și totuși te aștept cu chemări alese

în zori să fim o nouă desfătare rară

în arșița fierbintei noastre clipe dense

---

~ ciclul Calendar ~

arena zorilor (cybersonet CXLVIII)

(arena ei)

când zorii mușcă noaptea în fâșii

rămâi pe pielea mea ca o arsură

o patimă ce-n șoapte mă încură

și-n trupul meu te-aprinzi te mistui vii

mă-nchizi în brațe val de căldură

sărutul tău e joc al mătăsii

şi zorii vin și-n dorul tău mă știi

sub pielea mea se zbate o aventură

din noapte-n zori iubirea e o rană

un foc ce arde lin și fără milă

și-mi lasă-n piept un dor ce mă condamnă

dar te aștept din nou în zori să vină

aceeași noapte pură și fragilă

să fim în jocul nostru iar lumină

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

iluzia zorilor (cybersonet CXLV)

(Iluzia lui)

în zori când cerul plânge vis în rouă

te-mbrățișez cu aripi de lumină

pe trupul tău se-aprind domol grădină

și-n ochii tăi o mare fremătătoare nouă

în umbre moi de visuri clandestină

sărutul tău mi-e spumă-n val ce plouă

dar zorii vin și șoaptele ne plouă

te simt curgând ca mierea în surdină

mă pierd în umbra pașilor de ieri

în urma ta rămâne doar uitarea

ce arde-n zori și moare sub tăceri

dar tu exiști cu dulci plăceri

în pieptul meu ca visul și chemarea

în zorii suri blânde adieri

---

~ ciclul Calendar ~

iluzia zorilor (cybersonet CXLVI)

(Iluzia ei)

în zori când noaptea arde în tăcere

pe pielea ta sunt muguri de văpaie

mă-mbrățișezi și inima-mi se moaie

un dor nebun ce-n vise se repere

și te sărut pe buze ca o ploaie

ești umbra blândă focul ce nu piere

cu trupul meu topindu-se-n plăcere

curgând încet prin spații de odaie

dar zorii vin și visul se destramă

e doar un joc al umbrelor pierdute

un vânt străin ce-alungă-a nopții vamă

și totuși te păstrez în a mea maramă

un dor flămând sub pleoape neștiute

ce naște-n zori iubiri fierbinți de ciclamă

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

tangoul zorilor iubirii (cybersonet CXLIII)

tangoul lui

în zori te-ascund sub dorul meu fierbinte

și trupul tău se-nvăluie în șoapte

te strâng la piept sub cerul fără noapte

iar gura ta mă arde-ncet cuminte

cu tine plutesc clipele de lapte

un vis uitat răsună-n noi cuminte

iubirea-n dans devine rug fierbinte

iar zarea-i foc ce-n brațe ni se-adapte

ești zbor aprins ce-n gândul meu tresare

și zorii cad pe noi ca o poveste

sub pașii tăi renaște-mă din tine mare

din flăcări moi mi-ai pus pe buze soare

și-n ochii tăi rămân ca-ntr-o dragoste

căci tu ești visul meu și-a mea visare

~ ciclul Calendar ~

tangoul zorilor iubirii (cybersonet CXLIV)

tangoul ei

din noapte grea te smulg în vis sub stele

cu ochii plini de umbre și de dor

tresalt în tine inima mi-e zbor

sub mâna ta ce arde dulce grele

și-n trupul meu se-nalță foc ușor

în mine simți iubiri adânci rebele

în dansul nopții clipele-s rebele

ne împletim în taina unui nor

tu ești al meu pârjol și-a mea simțire

și-n zori de zi iubirea ta mă crește

sub sărutarea ta mă simt iubire

din umbra nopții vin spre nemurire

căci dorul tău în mine se răspândește

și-n ochii tăi rămân ca o dăruire

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

zori de cafea din boabe de rouă (cybersonet CXLI) - diptic

el către ea

te-adun din zori, ca roua-n flori târzii,

și-n părul tău se-mbină dimineață,

îți sorb conturul, dulce aripa-ți creață,

când buzele-ți în umbre mă atrag, rozii.

mă pierd în tine, dragostea mă-nvață,

în palme-ți simt un tremur fără iluzii,

să cresc în tine, vis neîmpărțit in aluzii.

să ard încet, tăcut, ca o dimineață,

iar gura ta, miroase-a flori amare,

un vin al nopții, greu și-mbătător,

ce-și lasă umbra-n taina mea de-o floare.

și-n tine zac, în ceasuri vii solare,

aprins sub geana zorilor ce mor,

căzând în tine lin, ca o urmare.

~ ciclul Calendar ~

zori de cafea din boabe de rouă (cybersonet CXLII) - diptic

ea către el

în palma ta sunt boabe moi de rouă,

sub ochii tăi mă scutur, înflorind,

și-n zori mă torc ușor, ca un colind,

ce-n gândul tău se face vis și plouă.

sub buza ta mă las încet murind,

mă-nclin sub tine, floare ce n-o plouă,

gustându-te, chemarea ta e nouă.

și-n răsărit, în tine mă cuprind,

iar trupul tău e vin, e dulce, e neuitare,

miros de fum și dor neprețuit,

în brațele-mi te-aprind și nu mi se pare.

în tine cresc, cu flori de pătrunse de soare,

și-n ochii mei, lumina s-a topit,

căci zori de rouă-n tine vor să zboare.

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

când vii dulce dimineaţă (cybersonet CXXXIX)

el către ea

când vii dulce dimineață trup fierbinte

se-aprinde-n zori pe pielea mea subțire

respir în tine doruri și uimire

un val de foc o clipă fără minte

cu gestul tău aduci în noi iubire

sub pașii tăi lumina-mi e fierbinte

lăsând doar trupuri moi și tremure lente

și timpul cade-n marea ta subțire

un cântec blând tresare în tăcere

când buzele-ți ating al meu hotar

și-n ochii tăi mă pierd fără vrere

tu ești seninul meu și mângâiere

iar eu pierdut în tine te declar

iubirea ce în carne e plăcere

---

când vii dulce dimineaţă (cybersonet CXL)

ea către el

când vii dulce dimineață ești al meu

pătrunzi în mine ca un foc aprins

pe coapse-mi lași un semn adânc prelins

și-n ochii tăi mă pierd iubire greu

sărutul tău e viu neînfrânt vis atins

sub palma ta se naște-un curcubeu

simțindu-te cum arzi în sânul meu

pe pielea ta răspund cu trup reaprins

și-n zori când răsuflarea ta mă cară

îți simt prezența ca un cânt curat

în tine-mi dorm speranțele de seară

fiorii tăi pe piele sunt o rană fugară

dar dulce-i rana căci m-ai fermecat

și-n tine toată ființa mi-e ușoară

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

îţi sărut dimineţile (cybersonet CXXXV) - diptic

zorii sorb acum tăcerea dintre noi

se-mbracă cerul alb în mângâiere

te strâng în brațe iar lumina piere

sub pleoapa ta un vis rămâne-apoi

privirea ta-i cu dor și-ademenire

tresari ușor și-mi dărui înapoi

în buze calde timpul de război

şi-un val de șoapte-nvăluie o iubire

pe pielea ta lumina se destramă

sărutul meu coboară-n ritm încet

în liniștea ce inima ți-o cheamă

când zorii vin se-așterne peste teamă

un zâmbet moale-i visul meu secret

îţi sărut dimineţile în ceasul alb ca o ciclamă

---

îţi sărut dimineţile (cybersonet CXXXVI) - diptic

se scurge noaptea-n umbra ta fierbinte

îți caut trupul alb de vis sub stele

prin părul tău se-mpletesc florile grele

cu miere-ți las sărutul pe cuvinte

cum mâna mea îți scrie-ncet pe piele

în ceasul dimineții chipu-ți preacuminte

iar vântul nopții încă ne dezminte

și taina zorilor se naște-n printre iele

mă pierd în tine clipa mă îmbată

cu gust de zori pe buze te presimt

sub pleoapa caldă visul se arată

cu șoapte dulci iubirea ne desfată

și-n ochii tăi lumina caldă o resimt

îţi sărut diminețile ce veșnic se dilată

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

sărutări în dimineţi (cybersonet CXXXIII) - diptic

sărutări în dimineţi tresar

în zori când ceru-i strai de catifea

când trupul tău sub pânza grea zâmbea

şi-ntregul suflet se făcea nectar

cu fiecare clipă ce dispare ca o stea

îţi simt căldura-n fire fulg de jar

în labirintul tainic al unui amor avar

ce-n dulci îmbrățișări ne împletea

din razele ce cad şi aprind fiori

pe pielea ta ce-mbujorează lent

șoptind poeme-n dimineți de flori

cu mâna ta atingi un jurământ în zori

că-n fiecare ceas etern prezent

vei fi al meu sărut plăcut sunet de viori

sărutări în dimineţi (cybersonet CXXXIV) - diptic

sărutări în dimineţi de-azur

când roua-ţi străluceşte de amor

şi gândurile mele toate te fură-n zbor

când zorii ard sub genele de mur

sub adierea blândă din pridvor

se naşte dorul tainic şi matur

te port în visul zilelor ce conjur

în paturi moi învăluit în dor

dezmiardă-mă cu ochi de catifea

iar buzele-mi aprinde-le în joc

în zorii dimineţii să fii a mea

şi-n fiecare zori un o nouă stea

pe pieptul tău înfioară-n tainic foc

ne leagă trup şi suflet fără nea

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

îmi săruţi dimineţile (cybersonet CXXXI) - diptic

(a fost)

în ceasul când se scalda-n zori iubirea

îţi dezbraci trupul sub albastru vis

îmi sărutai diminețile nescris

cu razele ce-ți mângâiau privirea

iubirea noastră-și plimba amintirea

în jocul umbrelor în paradis

în liniștea cu gust de flori și-nchis

și-n pașii goi găseam nemărginirea

se împleteau în noi culori aprinse

când roua-ți scăpa pe buze ușor

și zorii erau doar șoapte de doruri stinse

în părul tău au răsărit fioruri ninse

a rămas noi pe cerul nostru-un dor

din ora-zori ce-n suflet ne cuprinse

îmi săruţi dimineţile (cybersonet CXXXII) - diptic

(este)

pe genele-ți cad vise argintii

când dimineața-ncet îți sărut pleoapa

și zorii se destramă-ncet sub apa

din ochii tăi pierduți în reverii

când trupul tău tresare printre mantii

aș vrea să-mbrac în stele toată clipa

sărutul meu ca focul pe aripi de-ar țipa

pe pielea ta visuri ne-am şoptii

te cuprind în brațe-ncet înmiresmat

sărută-mi diminețile-n pridvoruri

în valuri calde trupul tău e scăldat

din focul tău îmi fac pietre de-altar curat

pe buze îți pun cântece și doruri

în tăceri prelungi ne suntem dor sperat

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXVIII) - triptic

(trecut)

în zorii reci când soarele s-a stins

ți-am simțit trupul ca o umbră caldă subţire

plăceri tăcute în suflet au pătruns în unire

iar dorința noastră se făcea dor întins

te-am pierdut în abisuri de iubire 

iar mâinile tale au ridicat păduri de atins

și aerul devenea o răsuflare tare de neînvins

în care-mi scufundam visurile sigure cu safire

acum doar amintirile îmi rămân 

cu gustul dulce pe buze neșterse 

iar dorul tău se plimbă în al meu sân 

dar știu că oriunde-ai fi mă simți stăpân

căci iubirea noastră se regăsește-n curse

în fiecare dimineață ce-ncercăm în fân

dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXIX)

(prezent)

în zorii reci simt cum îmi pătrunzi trupul 

iar trupul tău mă face să fiu viu 

respirația ta o adiere grea în auriu

mă umple de dorințe ce nici nu le știu oful

mâinile tale se joacă pe pieptul meu gălbui

într-o lume de pasiuni și dor precum corul

ochii tăi mă trag adânc în jocul tău ca focul

și simt cum iubirea mă-nvăluie cu dor târziu

acum în aceste clipe ce se îngână 

suntem doar noi îmbătați de vis 

iar în fiecare atingere ne amână 

totul în jur dispare și se îngână 

doar tu și eu într-o lume de cais 

în dimineața ce ne e la îndemână

dimineaţa dinspre ziua de ieri (cybersonet CXXX)

(viitor)

în zorii ce vor străluci de aur curat 

vei veni la mine cu pași tăcuți și siguri 

mângâierea mea va fi un dulce dans cu nuri 

cu tine iubito voi înflori iubirile mari din sat

le voi urmări cu bucurie profundă pe râuri

voi simți din nou mâinile noastre de păcat

ce va pluti în aer dorind să ne inunde plat

iar răsuflarea mea va fi un vis un fulg de-armuri

în dimineața ce ne va deschide zori 

ne vom găsi iarăși nemuritori eterni

și ne vom plimba prin univers strălucitori 

dorințele noastre nu vor dispărea în nori

ci se vor naște iarăși dintr-o lume de licorni 

într-un viitor în care iubirea ne-ar petrece uşori

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

terasa plină cu zori (cybersonet CXXVII)

(în viitor)

când zorii vor bate la geam obosiți

pe terasă vom sta împletiți în suspine

privind cum lumina-n oglindă revine

iar noaptea în raze va fi risipiți

și focul din piele se va țese-n ruine

în șoapte tăcute vom fi obosiți

amprente de dor în cearșafuri cerniți

dar zorii cu stele căzute vor ține

pe buze va arde un vis netrăit

o umbră de noapte păstrată în noi

și timpul va plânge sub cer istovit

vom ști că am fost doar doi pași într-un mit

prin zori ce ne vor prinde într-un joc de strigoi

și-n ziua ce vine vom fi doar noroi urzit

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

terasa plină cu zori (cybersonet CXXVI)

(în prezent)

se-ntinde lumina pe trupul tău de voal

terasa-i scăldată-n fiori matinali de pini

îmbrățișați în dorințe carnale de blajini

plutim printr-un vis fremătând anormal

pe piele ne plouă mirosuri de crini

sub cerul cu aur și zâmbet oval

iar zorii ne poartă spre-un timp ideal

din buze sorbim licori de senini

sub pașii desculți piatra-i caldă mângâie

iar vântul se zbate prin părul tău fin

în palme ascundem lumina ce-nvie

și zorii ne prind într-o zi care pâlpâie

și-n șoapte tăcerea devine destin

privim răsăritul din vis ce-mbie

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

terasa plină cu zori (cybersonet CXXV)

(în trecut)

pe terasa cu zori ne-am iubit în tăcere

pătrunși de fiorul unui vis neștiut

privirile tale în ochii mei au căzut

iar trupul ți-l strânsesem ca-ntr-o durere

miros de cafea și de soare tăcut

respira ușor dimineața-n cădere

lăsându-ne goi sub lumina din sfere

iar pașii din noapte plecau spre trecut

pe pielea-ți fierbinte rămâne-un fior

în aer plutește un rest de păcat

iar zorii ne spală de-al nopții amor

din umbre rămâne un vis răsfirat fecior

pe scaunul rece un dor adunat

și-n suflet un cântec pierdut și uitat de zor

©Ioan Muntean, 2024

îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIV)

(mâine)

vom înflori sub ceruri de cicoare

cu trupuri reci aprinse de lumină

păduri de vânt ne-or fărâma-n tulpină

iar zorii vii vor arde-n depărtare

și-n miezul lumii stinși de rădăcină

vom plânge-n taină-n umbrele de sare

ca flori târzii prinse-n uitare

vom duce clipe-n gânduri ce suspină

sub cer de toamnă cald iubi-ne-vom uşor

cu pașii pierduți printre foi uscate

tăcerile vor naște ce vom iubi aiuritor

și-n liniștea lăsată peste nori în zbor

ca doi nebuni legați de vânt și șoapte

vom rătăci-mbrățișați de-un dor

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXIII)

(azi)

se lasă-ncet lumina peste noi

pe pielea mea suspini ca o vioară

în palme port miresme care zboară

și-ți simt fiorul cald de-un vis strigoi

și-n gene îți răsare primăvară

în ochii tăi se-adună mii de ploi

cu pulsuri moi pierduți în vechi nevoi

tresari ușor și inima tresară

ne ținem strâns sub cerul de sânge

prin iarba crudă focul stă mocnit

se-ntinde somnul dulce să ne-alunge

și-n răsuflarea nopții se înfrânge

cuprins de dor un timp ce s-a oprit

iar trupul tău pe-al meu încet se plânge

©Ioan Muntean, 2024

~ ciclul Calendar ~

îndrăgostiţi pe la chindie (cybersonet CXXII)

(ieri)

pe muchia nopții focul ne-a cuprins

în taina umbrei te-am simțit aproape

mâinile tale ardeau peste pleoape

iubirea-n aur fin ne-a fost cuprins

și-n glasul meu tăceri de ape

și-n trupul tău un cântec m-a încins

iar gura ta pe tâmple m-a atins

privirile nășteau miraje-n clape

cădeau ușor scântei în trap de murg

miresme dulci din iarba reavănă

păduri de dor pe pielea au fost amurg

și-n cuibul liniștii fără cuvânt demiurg

sub luna palidă și efemeră geamănă

ne-am ars în zborul clipei pe pământul burg

©Ioan Muntean, 2024