17. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
August - Coptura de Chihlimbar și Cenușa Soarelui
arsură de mătase pe coapse de lut
1 erotism teluric pur
pielea ta reține toată arșița adunată
în livezile de cuarț de-a lungul amiezii
te culci pe patul de paie uscate
ce scot un foșnet metalic sub șoldurile tale pline
iar eu îți caut conturul
cu degetele lipicioase de nectar
și praf de meteoriți
rupând pânza subțire de in nespălat
ce ne desparte de asprimea telurică a nopții
miroși a piersici strivite în soare
a mosc cald și a pământ bătătorit sub stele
o invitație brutală la o calcinare erotică
din care nu mai vrem să fim salvați
măna mea îți deschide coapsele sidefate
ca pe două plăci de teracotă încinsă
simt cum pulsezi în palmele mele
ca o baterie cosmică încărcată cu ură solară
fiecare mângâiere lasă în urmă
o dâră fosforescentă pe carnea ta moale
transformând întunericul șurei
într-un laborator alchimic al dorinței pure
te ridici deasupra mea
cu o mișcare leneșă de felină
saturată de lumină și miere
îți încolăcești picioarele lungi
în jurul bazinului meu arămiu
și mă pătrunzi cu un suspin
o pătrundere totală grea adâncă
ce ne unește porii într-o singură membrană elastică
sudoarea noastră curge în râuri subțiri
ungând frecarea aspră a trupurilor noastre încinse
în timp ce din tavanul de chihlimbar
picură lent un must argintiu
direct pe spatele tău arcuit
mușchiul tău se strânge în jurul meu c
a o menghină biologică ce îmi taie respirația
un spasm erotic violent ce face
ca întreaga orbită a zodiacului să tremure
suntem doi idoli din lut și ceară topită
ce se contopesc sub dictatura acestui august
lăsând hainele să devină cenușă inutilă
sub degetele de foc ale patimii noastre
pecetluiți pentru totdeauna în hrisovul secret
al unei veri ce a ars până la capăt
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii