12. (sonet)
~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~
20 de halte într-un septembrie imaginar
Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”
Aura de aur patinat de-a lungul Scării Şcolarilor (sonetul XLIV)
(monologul interior feminin)
Pășesc încet, pâș-pâș, pe treptele de lemn bătrân și plin de umbre,
Când zori de zi îmbracă Sighișoara în nuanțe de poveste,
Tu mergi alert, un tâgâdâm de pași ce rupe din această creste,
Iar turnul cel înalt veghează peste lumea veche fără tenebre.
Se-aprind sclipiri de ocru pe la geamurile mici și caste,
Zidul de piatră pare un bătrân ce știe mii de cronici sobre
Lăsând în aer un parfum de vremuri fără de perechi, mândre,
Când dimineața vine peste noi cu porți demult uitate.
Privesc spre Turnul cu Ceas ce bate ora fixă cu mândrie,
Și simt cum liniștea de-aici mă face blândă și din cale-afară,
Suntem doi prinți medievali ce n-au nevoie de vreo împărăție.
Ne prindem degetele strâns în jocul orelor lăsate-n urmă iară,
Sub cerul liber de septembrie ce liniștea lumii nu o scrie
Pășind pe sub arcade verzi și ziduri pline de o vrajă rară.
---
* - Cetatea Sighișoarei este una dintre puținele cetăți medievale locuite din Europa, un sit protejat UNESCO de o frumusețe rară. Promenada pe ulițele sale pietruite, printre case colorate, Turnul cu Ceas și Scara Școlarilor acoperită, oferă o atmosferă cu totul unică. În septembrie, lumina aurie a dimineții transformă zidurile de ocru într-un decor feeric, perfect romantic.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii