06. (poezie, eseu, proză)
~ Monografii florale ale Scripturii ~
FINICUL (PHOENIX DACTYLIFERA)
Cântarea finicului în zorii Betaniei
poemul idilic în proză
Răsăritul spală marginile Betaniei în culori de chihlimbar și miere.
Pe colinele domoale, unde livezile de finici își deschid evantaiele verzi în calea brizelor subțiri, liniștea s-a așezat ca o mantie de schit.
Un bătrân păstor biblic își mână oile printre trunchiurile drepte, sprijinit în toiagul de lemn noduros, în timp ce roua nopții încă sclipește pe foliolele rigide ca niște lacrimi de argint curat.
Aici, natura nu cunoaște febra lumii.
Totul respiră într-un ritm liturgic, neschimbat de veacuri.
În vârful unui finic bătrân, curmalele coapte strălucesc în primele raze, dăruind hrană prigoanelor cerului și drumeților osteniți.
Sub coroana ocrotitoare, doi tineri țărani împletesc în tăcere coșuri din frunze uscate, fredonând un psalm de laudă, în timp ce pruncul lor doarme în leagănul atârnat de o ramură joasă.
Pacea Canaanului s-a pogorât deplin: finicul își întinde umbra răcoroasă peste pământul sfințit, transformând simpla zi de seceriș într-o nesfârșită și idilică mulțumire adusă Părintelui Ceresc.
---
„Prin plantele Scripturii, Dumnezeu învață taina vieții și a mântuirii.”
seria plante sacre şi biblice 34
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii