14. (cyberpoeme, cyberproze)
~ ciclul Zodiacul Miresmelor Eterne ~
August - Coptura de Chihlimbar și Cenușa Soarelui
Cenuşa soarelui: nopţile cu stele de jar (partea a III-a)
povestire-amintire
Tensiunea electrostatică din Amfiteatrul de Cobalt depășise orice limită a suportabilității biologice. Marchiza Ozon și Cavalerul Titan ghidau descărcările de neon direct prin sistemele voastre nervoase unificate. Simțeai cum fiecare mișcare a soțului tău în pântecele tău încins genera micro-arcuri electrice. Acestea vă luminau carnea sidefată din interior. Gustul de pe limbă îți devenise o esență pură de oțel călcat, mosc stins și miere fermentată în vid.
Cele șase prezențe mature s-au adunat în cerc în jurul patului vostru de paie. Fiecare aducea pe orbită propria sa greutate alchimică. Prințul Ferment și Contesa Ambră au început să verse cupe mari de must purpuriu peste șoldurile voastre împletite. Lichidul uleios și cald se amesteca cu sudoarea voastră sărată. Acest lucru transforma frecarea carnală într-o alunecare grea, mistică. Doamna Ceară și Baronul Siliciu presau pulbere de chihlimbar și parafină pe spatele soțului tău. Gestul le conferea mișcărilor o forță brută, de nicovală cosmică.
„Acum este momentul copturii finale!”, a strigat Prințul Ferment. Vocea lui s-a dizolvat într-un oftat adânc de catifea ruginită.
Marchiza Ozon a atins cuvele de bronz, descărcând un mega-volt de energie pură. Un tunet asurzitor a zguduit structura livezii. Cerul de cobalt a crăpat în mii de prisme de lumină albastră. În acea secundă eternă de solstițiu târziu, orgasmul vostru colectiv a izbucnit ca o explozie nucleară de polen și mosc. Strigătele tale de plăcere s-au unit cu geamătul grav al soțului tău. Sunetul a format o singură notă muzicală pură ce a purificat întreaga atmosferă a lunii august.
Când lumina stroboscopică s-a stins, o ploaie rară și fină de cenușă solară a început să cadă peste voi. Pulberea neagră, fosforescentă, v-a acoperit trupurile perfecte și epuizate. Așezându-se pe piele ca o mantie de diamant sidefat, cenușa v-a sigilat formele într-o imobilitate sacră. V-ați trezit culcați pe o podea netedă de chihlimbar oxidat. Pielea voastră nu mai transpiră; ea strălucea din interior cu o lumină slabă. Emanați mireasma solemnă și curată a lunii august: un amestec sacru de ceară de albine, mosc stins și pâine coaptă pe vatră. Deveniserăți piloni de carne ai Zodiacului, pregătiți să înfruntați toamna ce se ghicea deja în adierea rece a serii.
- sfârşit -
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii