02. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~
cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
chipul care se rupe în oglinzi (cybersonet DCXXIX)
nu mai există chip doar linii sparte
o frunte dusă-n cioburi de lumină
un ochi rătăcitor în alte părți departe
și gura prinsă-n margini de ruină
oglinzile adună ce nu sunt
și risipesc contururi fără nume
în fiecare colț se naște-un alt ciunt
din resturi reci de forme fără lume
un chip apare-n mii de fragmente vii
dar niciunul nu ține loc de centru
se caută-n reflexe târzii
și nu se-ntoarce niciodată-n pentru
și-n risipirea fără chip și rost
ce sunt nu e iar ce nu sunt a fost
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii