Viaţa îşi urmează cursul. Mai apărem noi, oamenii ca o întâmplare a realităţii şi inventam cărări pe care le străbatem cu gândul să ajungem în acelaşi loc,
un izvor,
un râu,
un fluviu,
o mare de albastru unde doar şoaptele se aud în clocotul din suflet când
noi ne înno(p)tăm
sub
cerul ce se zboară aripi
şi
visele se prind pene.
În toamnă, toamna noastră sau a timpului cu_
vântul prins la mijloc, ochii se aleargă (a)mestecat printre fulgi sau frunze dansând iubirea
pe pământ.
22.09.2017
Comentarii
multumesc din suflet Dorina pentru vizita si rezonare, o zi asa cum ti-o doresti, Marius
Am rezonat cu gândurile dumneavoastră.