Lasă-mă cum sunt
trecător peste oprelişti,
un vântură lume care vântului
nu-i întoarce spatele.
În fiecare zi de sună cineva,
tu eşti femeia pe care o aud
o găsesc în gând
strălucind.
Atunci ştiu,
când mor câte puţin,
arzi ca o lumânare la icoană
şi-mi mângâi aerul.
Când mă scol,
îmi pui un surâs în oglindă,
mi se absorb grijile
şi dimineaţa se revarsă-n orbite
zâmbind.
Comentarii