15. (sonet)
~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~
20 de halte într-un septembrie imaginar
Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”
Garda de piatră sub mantia de umbră a bastioanelor (sonetul XLVI)
(monologul interior masculin)
Mergem prin șanțul vechi de zid unde istoria-i acasă,
Pâș-pâș, tu vii în urma mea prin acest spațiu infinit,
Când luna își revarsă-n văi lumina albă și mătăsoasă.
Podul de lemn tresare scurt sub mersul nostru rătăcit,
Zidul imens de cărămidă pare-un gigant în somn adânc,
Suntem doi călători prin timp ce caută un rost oprit,
Și umbrele noastre se lungesc pe sub al porților pământ.
Simt un fior de fier și plumb când trecem pe sub vechi portal,
Unde statuile de piatră veghează drepte-n noaptea grea,
Pulsează-n noi un sânge vechi, un ritm aprins și ancestral,
Iar timpul pare un soldat ce stă la ordin în fața mea.
Dar când te uiți în ochii mei cu acea blândețe de copil,
Cetatea piere și rămânem doar noi doi pe-un fir fragil.
---
Șanțurile Cetății Alba Carolina din Alba Iulia oferă o zonă de promenadă spectaculoasă, unică în Europa datorită arhitecturii de tip Vauban. Aleile pietonale pavate, podurile de lemn și bastioanele imense creează un cadru romantic deosebit. În septembrie, plimbările de noapte pe sub zidurile iluminate oferă cuplurilor senzația unei călătorii în timp.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii