12. (proză, legende)
~ Cartea Timpului și a Pământului ~
Rostiri Românești de iulie
Glosar de termeni arhaici şi regionali (legende iulie)
* Arcan (s.n.) – La origine, laț folosit pentru prinderea cailor sau la înrolarea cu sila în armată; în text, metaforă pentru o prinsoare sau o legătură cosmică de netrecut (Arcanul Timpului).
* Arnici (s.n.) – Fir de bumbac răsucit și colorat (de obicei roșu sau negru), folosit la brodatul cămășilor populare moldovenești.
* Bobițe (s.f., pl.) – Diminutiv pentru boabele de struguri sau de fructe.
* Buhai (s.m.) – 1. Taur. 2. Instrument muzical popular arhaic folosit în datinile de iarnă, dar și metaforă pentru un sunet grav, bubuitor, ce vine din măruntaiele pământului.
* Cherhana (s.f.) – Clădire sau adăpost situat pe malul apei (mare sau liman), unde se colectează, se pescuiește și se prepară peștele.
* Chifiriș (s.n.) – (Regionalism moldovenesc) Petrecere mare, ospăț vesel cu muzică, joc și băutură, specific satelor de sub munte.
* Clese / Clesește (v. regional) – A fierbe la foc înăbușit, a dogori puternic, a se topi de căldură (despre pământ sau aer sub arșița lui Cuptor).
* Coromiz (s.n.) – (Regionalism dobrogean/moldovenesc) Piatră semiprețioasă neagră, mărgea închisă la culoare sau rână de granit lucios și întunecat.
* Cuptor (s.m.) – Denumirea populară, tradițională, a lunii iulie; legată de arșița mare care coace grânele.
* Duh hapsân (expr.) – Spirit rău, egoist, zgârcit sau hrăpăreț, care tăinuiește bogățiile naturii (apa, rodul) doar pentru sine.
* Feleți (s.m., pl.) – Butoaie mari din lemn folosite în podgoriile Aradului pentru păstrarea, învechirea și măsurarea vinului.
* Găteje (s.n., pl.) – Vreascuri, crengi subțiri și uscate adunate din vii sau din pădure pentru aprinderea focului.
* Ghizduri (s.n., pl.) – Marginea de piatră sau de lemn care înconjoară gura unei fântâni.
* Goz (s.n.) – Gunoi mărunt, resturi vegetale uscate, paie sau praf adunate din curte sau de pe ulițe.
* Grai așezat (expr.) – Modul de vorbire domol, rar și liniștit, specific oamenilor din vestul țării (Crișana, Banat).
* Grind (s.n.) – Formă de relief joasă, o fâșie de nisip sau pământ ridicată deasupra apei, specifică Deltei Dunării și malurilor mării în Dobrogea.
* Hâtru (adj.) – Om glumeț, isteț, poznaș, plin de duh și de șiretenie ascunsă sub o mască de naivitate (specific personajelor moldovenești).
* Hrubă (s.f.) – Pivniță adâncă, galerie subterană întunecată, rece sau peșteră săpată în stâncă sub clădiri vechi.
* Liman (s.n.) – Lac mare format la gura de vărsare a unui râu în mare, barat adesea de o fâșie de nisip (ex: Razim, Sinoe în Dobrogea).
* Mahonă (s.f.) – Barcă mare din lemn, rezistentă, folosită de pescarii dobrogeni pentru transportul plaselor grele și al peștelui mare (morun, sturion).
* Măline (s.f., pl.) – Fructele mici, negre și lucioase ale mălinului; folosite ca metaforă pentru ochii negri ai fetelor ocheșe.
* Miroznă (s.f.) – Miros puternic, de obicei plăcut, parfum natural de flori, busuioc sau ierburi de leac.
* Ocoală (s.f.) – (Regionalism moldovenesc) Curte din jurul casei, bătătătură îngrădită unde se țin vitele sau hambarele.
* Oleacă (adv.) – Un pic, o cantitate mică dintr-un lucru, o scurtă durată de timp.
* Ostie (s.f.) – Unealtă pescărească arhaică, un fel de suliță din fier cu mai mulți dinți dințați, folosită la prinderea peștelui mare în ape mici.
* Ostroave (s.n., pl.) – Insule mari, acoperite adesea de stuf și sălcii, formate pe cursul Dunării sau în interiorul limanelor maritime.
* Paharnic al cherhanalei (expr.) – Persoană responsabilă cu administrarea sau paza băuturii și a hranei la adăpostul pescarilor.
* Păpușoi (s.m.) – (Regionalism moldovenesc) Porumb.
* Poloboc (s.n.) – Butoi mare din lemn, folosit în Moldova pentru păstrarea vinului, a mustului sau a murăturilor.
* Prund (s.n.) – Plajă de nisip sau porțiune de mal acoperită cu pietriș și bolovani spălați de ape.
* Pustă (s.f.) – Câmpie uriașă, întinsă, lipsită de păduri mari, specifică zonelor de vest (Arad).
* Răsnă (s.f.) – Crăpătură adâncă în stâncă, deschizătură îngustă prin pământ.
* Scovardă (s.f.) – (Regionalism dobrogean) Plăcintă tradițională, foaie de aluat prăjită în ulei sau pe plită, unsă adesea cu miere sau brânză.
* Stufăriș (s.n.) – Întindere mare de stuf și trestie, specifică zonelor de baltă și limanelor pescărești.
* Sukhovei (s.n.) – Vânt foarte uscat, fierbinte și dăunător, care suflă în luna iulie dinspre stepele răsăritene peste Dobrogea, uscând recoltele.
* Târnove (s.n., pl.) – Dealuri mici, dâmburi pământoase sau coline destinate cultivării viței-de-vie în zona Aradului.
* Vătăman (s.m.) – Conducător al plutașilor, șef de echipă sau logofăt care coordonează munca pe râu.
---
legende 23
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii