01. (proză, legende)
~ Cartea Timpului și a Pământului ~
Rostiri Românești de august
Glosar de termeni arhaici şi regionali (volumul 3 legende de august)
* Anteriu (s.n.) – Haină lungă boierească, cu mâneci largi, confecționată din stofă scumpă sau mătase, purtată în trecut de boierii din Țările Române.
* Arnici (s.n.) – Fir de bumbac răsucit și colorat (de obicei roșu sau negru), folosit la brodatul cămășilor populare moldovenești.
* Baciu (s.m.) – Cioban experimentat care conduce o stână, coordonează mulsul oilor și prepararea brânzeturilor.
* Bătătătură (s.f.) – Ogradă, curtea din fața casei sau a grajdului, pământul bătătorit din jurul gospodăriei.
* Blid (s.n.) – Strachină adâncă din lut ars sau lemn, folosită în trecut pentru servirea mâncării.
* Buhai (s.n.) – Instrument muzical arhaic folosit în datini, dar și metaforă pentru un sunet grav, bubuitor, ce vine din măruntaiele pământului.
* Capsat/A capsa (v. regional) – (Specific Sfântului Vârtolomeu) A amorți, a înțepeni sau a paraliza o mână ori un picior ca pedeapsă pentru munca neîngăduită în zi de praznic.
* Carbă (s.f.) – (Regionalism dobrogean) Nume arhaic sau descântat pentru neamul târâtoarelor, în special pentru șerpii de stâncă ori viperele de stepă.
* Cherhana (s.f.) – Adăpost situat pe malul apei unde pescarii adună, sortează și prepară peștele prins în limane.
* Chifiriș (s.n.) – (Regionalism moldovenesc) Petrecere mare, ospăț vesel cu muzică și joc, specific satelor de sub munte.
* Clesește/A clesi (v. regional) – A fierbe la foc înăbușit, a dogori puternic, a se topi de căldură (despre pământ sub arșița lui Gustar).
* Clacă (s.f.) – Muncă colectivă prestată gratuit de săteni pentru a se ajuta reciproc la treburile mari ale câmpului (seceriș, treierat), urmată de un ospăț.
* Coromiz (s.n.) – Piatră semiprețioasă neagră, mărgea închisă la culoare sau rână de granit lucios și întunecat.
* Cula (s.f.) – Locuință boierească fortificată, specifică Olteniei (Gorj), cu ziduri groase, metereze și cerdac, construită pentru apărarea împotriva atacurilor prădalnice.
* Cumpănă (s.f.) – Moment de echilibru sau de cotitură cosmică; în text, miezul amiezii când soarele atinge punctul cel mai de sus.
* Dăună (s.f.) – (Formă arhaică) Pagubă, stricăciune, rău abătut asupra holdelor sau vitelor.
* Dumină (s.f.) – (Regionalism/Formă arhaică) Zi de duminică sau zi sfântă de odihnă și restricție.
* Feleți (s.m., pl.) – Butoaie mari din lemn folosite în podgoriile Aradului pentru păstrarea și învechirea vinului.
* Găteje (s.n., pl.) – Vreascuri, crengi subțiri și uscate adunate din vii pentru aprinderea focului.
* Goz (s.n.) – Gunoi mărunt, resturi vegetale uscate, paie sau praf adunate din curte.
* Grind (s.n.) – Fâșie de nisip sau pământ ridicată deasupra apei, specifică malurilor mării în Dobrogea.
* Gustar (s.m.) – Denumirea populară a lunii august, legată de gustarea primelor roade (struguri, pomi fructiferi, miere).
* Hătru (adj.) – Om glumeț, isteț, plin de duh și de șiretenie ascunsă (specific personajelor moldovenești).
* Laviță (s.f.) – Bancă lungă de lemn, fixată adesea de-a lungul peretelui interior sau exterior al casei, folosită pentru odihnă sau dormit.
* Liman (s.n.) – Lac mare format la gura de vărsare a unui râu în mare, barat de o fâșie de nisip (ex: Razim, Sinoe).
* Mahonă (s.f.) – Barcă mare din lemn folosită de pescarii dobrogeni pentru transportul plaselor grele.
* Măline (s.f., pl.) – Fructele mici, negre și lucioase ale mălinului; folosite ca metaforă pentru ochii negri ai fetelor ocheșe.
* Mănare/Mană (s.f.) – Boală a plantelor (în special a viței-de-vie și a grâului) cauzată de ciuperci parazite, care distruge rodul; de asemenea, „mana vitelor” reprezintă vigoarea sfințită a laptelui.
* Mied (s.n.) – Hidromel; băutură alcoolică arhaică obținută prin fermentarea amestecului de apă cu miere de albine.
* Miroznă (s.f.) – Miros puternic, de obicei plăcut, parfum natural de flori sau busuioc.
* Moroi (s.m., pl.) – Spirite rele ale morților, strigoi sau duhuri necurate care, conform credințelor populare, se întorc printre cei vii pentru a fura mana vitelor.
* Nedeie (s.f.) – Sărbătoare populară de origine păstorească, organizată de obicei pe platourile înalte ale munților, cu târguri, jocuri și petreceri comunitare.
* Noateni (s.m., pl.) – Miei sau oi tinere, în vârstă de un an, care nu au fătat încă.
* Ocoală/Ocol (s.f./s.n.) – Curte îngrădită din jurul casei, bătătătură sau țarc în care se adăpostesc vitele și oile.
* Oleacă (adv.) – Un pic, o cantitate mică dintr-un lucru.
* Ostie (s.f.) – Unealtă pescărească arhaică, un fel de suliță din fier cu mai mulți dinți, folosită la prinderea peștelui mare.
* Ostroave (s.n., pl.) – Insule mari acoperite de stuf, formate pe cursul Dunării sau în interiorul limanelor.
* Paharnic (s.m.) – Persoană responsabilă cu administrarea sau paza băuturii și a hranei la adăpostul pescarilor.
* Pălimar (s.n.) – Prispă acoperită, balcon de lemn sau balustradă ce înconjoară etajul superior al unei cule ori case tradiționale.
* Păpușoi (s.m.) – (Regionalism moldovenesc) Porumb.
* Poloboc (s.n.) – Butoi mare din lemn folosit în Moldova pentru păstrarea vinului.
* Prund (s.n.) – Plajă de nisip sau porțiune de mal acoperită cu pietriș și bolovani spălați de ape.
* Pustă (s.f.) – Câmpie uriașă, întinsă, lipsită de păduri mari, specifică zonelor de vest (Arad).
* Scovardă (s.f.) – Plăcintă tradițională, foaie de aluat prăjită în ulei sau pe plită, unsă adesea cu miere.
* Sfriji/A sfriji (v.) – A se usca, a se chirci, a-și pierde vigoarea sau mărimea sub acțiunea focului ori a bolii.
* Soli (s.m., pl.) – Trimiși, mesageri ai unei forțe cosmice sau comunități.
* Strunga (s.f.) – Loc îngust, trecătoare sau țarc special amenajat la stână unde oile sunt strânse una câte una pentru a fi mulse.
* Stufăriș (s.n.) – Întindere mare de stuf și trestie.
* Sukhovei (s.n.) – Vânt foarte uscat și fierbinte care suflă în luna iulie și august dinspre răsărit peste Dobrogea, uscând recoltele.
* Târnove (s.n., pl.) – Dealuri mici, dâmburi sau coline destinate cultivării viței-de-vie în zona Aradului.
* Țest (s.n.) – Capac bombat din lut ars sau fontă, încins în prealabil în vatră, sub care se coace pâinea sau mălaiul pe vatră.
* Vătaf (s.m.) – Conducător, vătaf de plai sau administrator al unei moșii boierești, însărcinat cu paza și strângerea dărilor.
* Vătăman (s.m.) – Conducător al plutașilor, șef de echipă care coordonează munca pe râu.
* Vremuitoare (s.f.) – Femeie bătrână (vraci sau vrăjitoare a satului) care cunoaște mersul vremurilor, secretele plantelor de leac și are darul de a descânta bolile.
* Zapciu (s.m.) – Slujbaș însărcinat cu executarea ordinelor boierului, strângerea dărilor sau paza ordinii pe o moșie.
* Zăvărzi (s.m., pl.) – Tâlhari de codru, hoți de vite sau prădători care atacau ocoalele mocanilor în vremurile vechi.
---
legenda 25
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii