Pe sterilele câmpii,
Au stat ceţuri fumurii,
Dese, şi au înmuiat
Tot ce toamna a uscat.
Şi-mi lăsă tristeţi şi dor,
Nopţi de tuş ca lung covor...
Strajă, pe un dâmb uscat,
Un hârciog întârziat,
Cerceta valul de nori,
Nestatornici, cu vâltori
Iscate de-un vânt turbat,
Şi dădu năvală-n strat.
Dinspre codru freamăt lung...
Nostalgii parcă-l străpung.
Stânjenit că-i dezgolit
Şi de frunză părăsit,
De trilul armonios,
Îşi lăsă poala în jos...
Stoc de frunze-s pe pământ!
Le purtase-n braţe, Vânt,
Apoi tainic le-a depus,
Înspre vest, înspre apus,
Şi în văile pustii,
Prin ponoare şi prin vii.
Cerul, c-un cearceaf pătat,
Şterse ochiu-n lăcrimat.
Suspina de mohorât,
De singur, i s-a urât...
Şi deodată, un şuvoi,
Prins de dor, la fel ca noi;
Îi udă obrajii reci,
Toamnă, poate mi-l îneci!
-->
Comentarii
Stimă, domnule Muntean!
Stimă, domnule Florin,
vă mulţumesc!
Preţuire, doamna Emilia!
Doamna Agafia, vă mulţumesc mult.
Drag de trecerea ta, Dane!
Calde mulţumiri, doamna Viorica.
Mulţumesc frumos, Mimi.
Minunat tablou de toamna ! Admiratie si pretuire!
Semn de trecere şi apreciere!
-
1
-
2
de 2 Următor →