~ ciclul Calendar ~
26. (poezie, cybersonet)
ecouri stinse (cybersonet CXLVI)
alte dimineți amorezate (dialoguri închipuite)
Motto
„Află că noi știm
Oricând să zidim
Altă monastire
Pentru pomenire,
Mult mai luminoasă
Și mult mai frumoasă!”
Meşterul Manole
tăcerea grea apasă între noi
un gol ce nimeni nu îl poate spune
sărutul stins alunecând prin ploi
se pierde-n timp uitat fără minune
cuvintele-s doar umbre ce s-au dus
privirile sunt reci tăcerea plânge
o dragoste-n ruine s-a supus
și doar ecoul mut sub piele strânge
se-mprăștie trecutul ca nisip
în nopți pustii ce nu mai spun povești
un joc banal un ultim pas risip
când șoaptele devin tăceri cerești
și-n zori când totu-i rece și pierdut
tăcerea spune ce n-a fost știut
©Ioan Muntean, 2024
-->
Comentarii
Îmi sună a epuizare a bateriilor. Un cuplu care este în relații cordiale, peste ei au trecut anii, conviețuiesc împreună, dar nu își mai pot aduna energia iubirii... sunt simpli prieteni, cei mai buni prieteni, și doar atât!
Prietenie între i o ea (numai prietenia) zice-se că nu e posibilă. Eu cred însă în ea (cum prietenie este între el şi el sau ea şi ea), dar realitatea vieţii vine cu excepţii care "confirmă regula": energiile iubirii (iniţiale) pot fi afectate
Mulţumesc pentru vizită şi analiză.
ecouri stinse