rugăciunea lapoviţei (cybersonet CDLXXVIII)

seara târziu

şi-aştern pe geamuri o rugăciune udă

e lapoviţa lacrimi de nori ce cad

nu-s fulgi nu-s ploaie ci un amestec smead

ce topeşte zăpada-n p

burniţă uşoară (cybersonet CDLXXVII)

o seară romantică

burnița cade lin peste orașul tău

pe străzi pustii se aștern umbre moi

și fiecare pas e-un gând către noi

îmbrățișând seara în albastrul

cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)

vântul urlă în amurg

în amurg viscolul un oaspete turbat

sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor

suge din horn un suspin lung gemător

şi bate-n geamuri cu pum

cina cu viscolul (cybersonet CDLXXVI)

vântul urlă în amurg

în amurg viscolul un oaspete turbat

sfarmă nămeţii cu un urlet sâcâitor

suge din horn un suspin lung gemător

şi bate-n geamuri cu pum

lapoviţă grea (cybersonet CDLXXV)

într-o după-amiază

norii grei se târăsc pe cerul pal

lapovița cade în ritm ciudat

fulgii și picăturile s-au innodat

și lumea pare-un joc într-un bal

pe stra

dansul fulgilor (cybersonet CDLXXIV)

o lapoviţă fină

după-amiază un vânt ușor a planare

împrăștie fulgii-n joc de-a valma pe spate

îi face să roadă împletit să se dilate

un vals de puf pe ceru

amiază (cybersonet CDLXXIII)

îngheț pe feronerie

pe fierul rece-al porții stă o stea

un fulg rămas din noaptea ce-aproape trece

și-n raza prânzului lumina rece

îți mângâie obrazul lin precum n

amiază (cybersonet CDLXXIII)

îngheț pe feronerie

pe fierul rece-al porții stă o stea

un fulg rămas din noaptea ce-aproape trece

și-n raza prânzului lumina rece

îți mângâie obrazul lin precum n

dimineaţa (cybersonet CDLXXI)

vânt rece şi viscol

viscolul vine-n zori cu fruntea grea

pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa

și spulberă sec prin aer furtuna

lăsând în urmă rea doar tăcerea

dimineaţa (cybersonet CDLXXI)

vânt rece şi viscol

viscolul vine-n zori cu fruntea grea

pe uliți goale-și strigă-n vânt cununa

și spulberă sec prin aer furtuna

lăsând în urmă rea doar tăcerea

geamul aburit (cybersonet CDLXX)

ceața dimineții

un geam aburit o lume-ntoarsă pe dos

în care siluete fără nume trec

şi umbra ta pe gheaţă eu o ferec

înainte de-a-ncinge soarele vreun os

e c

zori de zi (cybersonet CDLXIX)

ninsori fine

ninge lin şi dalb pe pajiștea de nea

zăpada strălucește-n lumini efemere

iar vântul adie în al său cerească vrere

cu fulgi de gheață pe bradul de st

Iarna nu izbucnește. Ea se furișează. Un ospăț al umbrelor care se întinde peste pământ, o cobeală lentă a luminii. În prima zi de decembrie, cerul se lasă mai jos,

Iarna nu izbucnește. Ea se furișează. Un ospăț al umbrelor care se întinde peste pământ, o cobeală lentă a luminii. În prima zi de decembrie, cerul se lasă mai jos,

~ ciclul Calendar ~

trialog – romanțe de dragoste în dialog

zăpada dorului (cybersonet CCCXVII)

în ianuarie liniștit dorul ca o flacără mocnită în frig ca un basm alb

[el]

pe geamul serii ninge blând ușor

și-n pas de fulgi

~ ciclul Calendar ~

trialog – romanțe de dragoste în dialog

prin fulgii iubirii (cybersonet CCCXVI)

în ianuarie liniștit dorul ca o flacără mocnită în frig

[el]

sub gheața grea dorința mea tresare

ianuarie-mi mușcă din obr

~ ciclul Calendar ~

trialog – romanțe de dragoste în dialog

focul din zăpezi (cybersonet CCCXV)

în ianuarie liniștit dorul ca o flacără mocnită în frig

[el]

în iarnă ard cu foc ce nu se stinge

sub nămeți grei te caut dor a

~ ciclul Calendar ~

marșul zorilor de ianuarie (cybersonet CVI)

în noaptea-n care visul se destramă

și cerul plânge stele-n ritm domol

se-aprind lumini în suflet iar un sol

al zorilor trimite-a zilei vamă

pe margini de t

~ ciclul Calendar ~

zori de ianuarie (cybersonet XCVII)

din umbre reci se-nalță-ncet lumina

se-ntinde cerul pal ca o câmpie

un val de gheață prinde rădăcina

și zarea-n alb își naște-o poezie

se crapă ziua-n sunet de tăce