Înspre fântână, colo, pe cărare,
Apăreai pe cal, taman pe înserat,
Când eu veneam cu apă în căldare,
Tu, cale pentru el la adăpat.
Că'tai să întri-n vorbă, chiar întruna,
Ca un făcut mereu mă întâlneai.
Şi de vedeai c-am treabă în grădină,
Pârleazul, cam inalt, iute-l mai săreai.
Din ochi nu mă scăpai şi la horă-n sat,
Prinsă de mijloc, lipindu-mă de tine
Nici gura nu-mi scăpa de înc-un sărutat,
Aşa, în văzul lumii, de mi-era ruşine!
Calea îmi ţineai, prin sat, mereu spre casă,
Mă dezbrăcai de gând prin serile din ieri
Si îmi furai sărut, ţinută-n braţe, strânsă,
De-obrajii-mi infloreau ca florile din veri.
M-o certat mămuca, zice că nu-i bine,
Astâmpară un pic, de mine, setea ta
Dară ştii ca dor mereu îmi e de tine,
Ţine şi tu sama să nu ne afle lumea
maria
2012
-->
Comentarii
Delia, cu drag, cu mare drag, imbratisari
Frumos, felicitări!
Când pe bădiţa
îl apucă dragostele
musai să-i dai guriţa
că de nu, îl apucă relele.
frumoase versuri şi mi-a venit şi mie să mai scriu după tine, dragă Maria.