16. (sonet)
~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~
20 de halte într-un septembrie imaginar
Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”
Noaptea înstelată pe sub podurile vechi de lemn şi piatră (sonetul XLVII)
(monologul interior feminin)
Mă las purtată, pâș-pâș, prin noaptea cu miros de praf și cărămidă,
Când șanțul mare-al cetățuii e gol și doarme-n umbră deasă,
O poartă veche spre trecut, o lume mândră și aleasă,
Tu mergi ca un galop de gând, un tâgâdâm ce vrea să deschidă.
Văd umbrele de cavaleri cum ies la rond pe sub terasă,
În haine grele de postav, cu spade lungi și luminate, în absidă
Iar pașii noștri pe pavaj trezesc ecouri în coroane în firidă,
Lăsând doar urme de argint pe porțile demult uitate-n casă.
Îmi simt obrajii calzi când briza de la munte ne atinge,
Și-ți caut brațul ocrotitor în noaptea asta cu parfum,
Când zgomotul de sus din burg încet se pierde și se stinge.
Suntem doar două umbre prinse într-un veac oprit din cale acum,
Ce merg de mână în tăcere prin lungile și verzi canale ciunge,
Sub ochiul nopții de septembrie ce ninge stele pe-al nostru drum.
---
Șanțurile Cetății Alba Carolina din Alba Iulia oferă o zonă de promenadă spectaculoasă, unică în Europa datorită arhitecturii de tip Vauban. Aleile pietonale pavate, podurile de lemn și bastioanele imense creează un cadru romantic deosebit. În septembrie, plimbările de noapte pe sub zidurile iluminate oferă cuplurilor senzația unei călătorii în timp.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii