Dintr-o pocnitură biciul lui Dumnezeu
naşte scântei,
focuri aprinse pe muchii
cu femei desenate
ce-şi implantau sub piele
neîntâmplări.
Nu-şi mai vedeau rotundul în cerc.
Poate vorbesc din exterior,
gânduri interzise
prind contur pipăibil
şi clipe agăţate
stau să se urce în aer,
întinzând pe cearceafuri aceleaşi dorinţe
scrobite pe margini
de nerăbdare.
Din acest motiv
am sentimentul că sunt mai sărac
alungat din tinereţea iubitei
fără margini
în iubiri năprasnice.
Sunt urmele unei fântâni
care lasă loc
unui surâs printre copacii
rămaşi în picioare.
-->
Comentarii