Plouă afară şi plouă şi-n mine,
Din ochi simt şuvoaie de ploaie curgând,
Un nor îmi coboară pe pleoape şi-mi vine
S-acopăr tot cerul şi-n mâini să-l cuprind.
Plouă întruna în suflet şi-n gând,
Plâng streşini prelung şi oftează din greu,
Bacovia parcă se aude plângând
Şi orele curg peste umărul meu.
O ceaţă se-nalţă ca voalul subţire
Şi cercuri verzui se tot mişcă pe ape,
Doar valuri aleargă ritmat sub privire
Şi-mi leagănă gândul, departe, aproape.
Tristeţea pătrunde în suflet profund,
Ascult tânguitul de ploaie pe case,
Mustesc iar de apă şi cer şi pământ
Şi ploaia, doar ploaia
Îmi curge prin vene, prin suflet,
prin oase.
-->
Comentarii
Multumesc pt. intelegere, Mircea!
De n-ai fi așa, nu ai fi poetă!
Te rog sa ma scuzi, Mircea! Chiar am fost distrata rau, sau o fi de la ploaie?
Mariana, de mielul de Paști te-am iertat, amendîndu-te doar ca să ciocnești un ou (din poezie) Acum ...(!?)
Asa este, George, dupa tristete vine bucurie, dupa ploaie vine sore. Multumesc pt. lectura!
doar ploaia aduce curcubeul...sperantei