04. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
portret din unghiuri simultane (cybersonet DCXXXIII)
chipul se mișcă-n linii suprapuse
dar stă fixat în planuri paralele
profil și față cad în forme-nchise
și cresc din ele alte fragmente grele
un ochi se rupe-n patru direcții contrare
privind simultan în afară și-n sinele spart
iar gura tace sonor în vibrații bizare
rostind un vid compact geometric la start
fruntea se rupe-n unghiuri simultane
iar pașii stau deși aleargă-n cerc incert
mișcarea stă în formele umane
și timpul cade-n linii fără sens inert
și-n portretul ce fuge fix în rupturi de vecii
iar nemișcarea curge învățând a trăi
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii