31. (poezie, cybersonet)
~ ciclu regalul iubirilor ~
seria: splendoare în iarba de iulie 29
Dedicație anonimă: „Celei care a știut să transforme fânul uscat în altar și să-mi redea tinerețea trupului atunci când credeam că timpul a învins. Știi bine că iulie ne aparține.”
potirul nestins al iubirii (cybersonet CMLXII)
îndrăgostiţilor care au transformat o noapte de iulie într-o amintire fără apus
s-a stins și ultima lumină în poiană
iar fânul cald păstrează secretul noutății
iubirea noastră n-are nicio veche rană
ci a învins complet barierele cetății
o iulie discretă ne-a oferit un templu
unde maturii doi s-au strâns în disperare
lăsând ca gestul lor să fie un exemplu
de caldă pasiune și dulce eliberare
ne despărțim în zori cu sufletul curat
știind că am trăit un vis de neatins
bărbatul de patruzeci e binecuvântat
iar focul din potir pe veci nu s-a stins
rămâne doar parfumul de mentă și sulfină
să ne amintească noaptea cea divină
rima: abab cdcd efef gg
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii