30. (cybersonet absurd şi iraţional)
~ ciclu alchimia nopţilor fără boabe ~
cafeaua albă 29
monologuri termodinamice în jurul unei cești cu abur invers
motto: oul de piatră clocește secunda ninsă în ceștile goale unde timpul devine o linguriță de os strâmb şi prăjim absența până când negrul recunoaște că este doar un alb speriat de moarte
Raport tehnic asupra vidului rezidual
cuvânt de final la epuizarea celor 28 de sorbituri din cafeaua albă
La capătul celor 28 de operațiuni alchimice, eprubeta literară a acestui ciclu se declară goală. Experimentul s-a încheiat prin atingerea stabilă a unui zero absolut local, un punct de rigiditate structurală din care orice mișcare moleculară sau afectivă a fost complet evacuată.
Analiza reziduurilor depuse pe pereții ceștii de porțelan relevă următoarele date finale:
* Sublimarea completă a subiectului: Identitatea lirică ce a ghidat primele sonete s-a dizolvat treptat în masa de precipitat mineral. Semnăturile abstracte, care au evoluat constant de la [Arhiva Iluziilor Simetrice] până la [Dosarul Final], nu au fost pseudonime, ci mărturii ale unei devalorizări programate. Autorul s-a calcinat odată cu boabele ipotetice.
* Neutralizarea optică: Lichidul alb a refuzat până în ultima secundă să reflecte vreo rază de lumină sau vreo umbră a lumii exterioare. Volumul se închide într-o stare de opacitate maximală, lăsând pe fundul ceștii o crustă groasă de calcar conceptual, imună la degradare sau interpretare.
* Anularea termică: Ultima picătură sorbită în Sonetul XXVIII a pus sigiliul pe un climat de o imobilizare definitivă. Vectorii s-au frânt, matricile s-au stins, iar unghiurile moarte au absorbit ultimele oscilații ale unor sentimente care, din punct de vedere algebric, nu mai au soluții reale în acest univers.
Prezentul tratat nu lasă în urmă nicio concluzie morală sau filosofică. Cartea se închide mecanic, asemenea unui dispozitiv de laborator care își întrerupe alimentarea după ce a înregistrat parametrii vidului. Porțelanul rămâne inert. Timpul s-a transformat definitiv într-o linguriță de os strâmb, iar noi orbităm orbi în jurul unei absențe perfecte, care refuză să mai existe.
---
rima: abba baab cde cde
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii