15. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea a II-a: Extazul și Consfințirea Eternității
Ritmul sângelui şi al mareei (sonetul XV)
Când valul mării își revarsă darul,
Noi ne pierdem în valul de căldură,
O dulce și fierbinte țesătură,
Unde plăcerea își mărește harul.
Sincronizați, simțim cum crește jarul
În fiecare atingere din gură,
Iar trupurile, prinse-n simetrie pură,
Uită de timp, trecând de tot hotarul.
E o maree oarbă și divină,
Ce urcă-n noi cu fiecare șoaptă,
Pulsând în ritmul apelor din sud.
Lăsăm această noapte să devină
O sferă de argint și pârgă coaptă,
În care doar suspinul tău îl aud.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii