19. (poezie, eseu, proză)
~ Monografii florale ale Scripturii ~
„Iarba câmpului laudă pe Creator; prin potirul firii, pământul se preface în Liturghie cosmică.”
ORZUL (HORDEUM VULGARE)
seria plante sacre şi biblice 17
grup XII-5
„Prin plantele Scripturii, Dumnezeu învață taina vieții și a mântuirii.”
Rugăciunea fărâmiturilor mele din traista pustiei
poem în vers liber
Doamne, sunt doar un spic uscat și aspru de orz în marginea drumului,
o plantă disprețuită de cei ce caută faina albă a slavei omenești,
purtând țepi lungi de neputințe și o coajă lemnoasă de păcate grele.
Lumea trece pe lângă mine și mă socotește hrana sclavilor și a sfinților din peșteri,
iar vântul ispitelor moderne vrea să mă scuture în praful deșertăciunii.
Dar Tu Te-ai uitat spre traista mică a băiețelului galileean din pustiu,
și ai luat în palmele Tale sfinte cele cinci pâini simple ale smereniei noastre.
Iartă-mă că am căutat prea des să fiu grâu de fală în ochii lumii, Doamne!
Zdrobește coaja aspră a mândriei mele în piatra de moară a pocăinței,
lasă făina curată a ascultării să se coacă în cuptorul dragostei Jertfei Tale,
și fă ca viața mea să devină o turtă simplă, așezată la picioarele Altarului Tău.
Privește-mă cum stau flămând în deșertul acestei epoci secularizate,
așteptând ca Tu să frângi micimea mea de lut prin binecuvântarea Ta cea divină,
și să înmulțești în sufletul meu fărâmiturile harului Tău Cel Preasfânt.
Nu vreau să mai trăiesc pentru îmbuibarea trecătoare a trupului.
Vreau să fiu pâine de orz pentru frații mei aflați în foame duhovnicească,
să mă las consumat și frânt în potirul mistic al sfintei Tale Liturghii,
păstrând neatinsă curăția dogmelor ascunse sub litera aspră a Scripturii,
devenind un prinos de jertfă ce satură mulțimile rătăcite,
strigând din adâncul nevoinței mele de lut:
Frânge-mă în Tine, Hristoase!
---
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii