13. (sonet)
~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~
20 de halte într-un septembrie imaginar
Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”
Simfonia de frunze pe sub podul de fontă arsă (sonetul XLIV)
(monologul interior masculin)
Când arinii se-ndoaie lin sub vântul serii cel fragil,
Pâș-pâș, tu mergi în urma mea pe drumul moale și fertil,
Iar cerul din Sibiu aprinde mii de lămpi de cleștar fin în cer.
O umbră de argint se lasă peste pârâul Trinkbach agil,
Copacii vechi de sute de ani par că ne știu pe nume-acum, -er
Și din frunzișuri se revarsă un ecou de vechi volum, -er
Suntem doi nobili rătăciți sub un decor de stel-n exil.
devenim stăpânii mari ai unui timp oprit în loc,
Ce n-are vârstă și nici legi în acest univers de foc.
Ascult în liniște cum cântă parcul gol un imn plăpând,
Și strâng la piept privirea ta de chip sclipitor și curat baroc,
Rămânem doar o amintire pe sub ramul cel bogat stând.
---
* – Parcul Sub Arini din Sibiu este unul dintre cele mai vechi și mai mari parcuri publice din România, înființat în anul 1856. Traversat de pârâul Trinkbach, acesta adăpostește peste șaizeci de specii de arbori seculari, poduri rustice și alei romantice. În septembrie, parcul oferă o atmosferă intimă, ideală pentru plimbări liniștite în doi.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii