06. (poezie, cybersonet)
~ teoria relativă a nimicului vertical ~ cybersonete despre imposibil
Moto: Dacă nimicul ar avea colțuri, le-aș măsura; dacă absența ar respira, i-aș nota ritmul; dacă absurdul ar vorbi, i-aș cere explicații.
spaţiul desfăcut în planuri contradictorii (cybersonet DCXXXVII)
spațiul se rupe-n muchii paralele vii
și ochiul cade-n sine ca într-un alt ochi
un sus se scurge-n josul fără temelii
iar stânga mușcă dreapta rotindu-se-n trunchi
un timp se strânge-n colțuri apoi se frânge-n timp
pe margini care fug din forme dilatate
un cerc devine scară apoi dispare-n răstimp
și urcă-n jos volumele dezarticulate
privirea se multiplică în fracturi târzii
și fiecare punct refuză să rostească
se nasc din neființă geometrii verzii
ce-n altă formă vor mereu să se ivească
iar aici-ul se sparge-ntr-un ecou ce tace
și niciun loc nu știe cum ar putea fi pace
rima: abab cdcd efef gg
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii