16. (poezie, eseu, proză)
~ Bestiarul Mistic al Scripturii ~
simbolismul animalelor în tradiția ortodoxă
partea I: animalele sacre și biblice din vechiul și noul testament
„Făpturile Legii vechi au fost umbre pedagogice, suspinând după Hristos, Care a sfințit materia în potirul cosmic.”
Volumul III. Porumbelul (COLUMBA LIVIA) 5
„Iarba câmpului laudă pe Creator; prin potirul firii, pământul se preface în Liturghie cosmică.
Strigătul porumbelului rănit din turnurile lumii
poem ortodox in vers liber
Doamne, aripile mele s-au umplut de funinginea acestei epoci secularizate,
am zburat prea aproape de turnurile mândriei noastre moderne,
și mi-am pierdut zborul cel curat în fumul greu al deșertăciunilor de lut.
Ochiul meu de porumbiță s-a tulburat de imaginile păcatului,
iar gușa mea nu mai are laptele cel duhovnicesc al harului,
pentru a hrăni gândurile cele pruncești născute din rugăciune.
Iartă-mă, Duhule Sfinte, Mângâietorule!
Sunt ca o turtureaua singuratică pe un acoperiș de piatră,
penele mele albe s-au murdărit în noroiul ispitelor zilnice,
și nu mai am puterea să mă înalț spre cerul cel curat al teologiei.
Frica de ucenicie și anxietatea veacului modern m-au doborât la sol.
Dar Tu ai deschis cerurile deasupra Iordanului nostru rănit,
și Te-ai coborât în chip de porumbel peste trupul cel smerit al Fiului,
arătându-ne că blândețea Ta nu părăsește pe cel ce se smerește.
Fă din inima mea o nișă curată în columbăria Bisericii Tale Ortodoxe,
alungă din măruntaiele mele fierea mâniei, a răutății și a vrajbei,
și dă-mi aripile de argint ale credinței și ale nepătimirii sfinte.
Vreau să zbor din nou spre jertfelnicul Tău cel mai presus de ceruri,
să devin un porumbel liturgic ce păstrează în interior taina nemuririi,
purtând în plisc ramura verde a păcii pascale pentru frații mei,
strigând din adâncul nevoinței mele de lut:
Înnoiește-mă, Hristoase!
---
bestiar biblic 16
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii