12. (sonet)
~ Zefir şi ambră ~
Cronica unei nopți fără sfârșit
Partea I: Apropierea şi Incantația Sudului
Sub constelaţia focului de vară (sonetul XII)
Și-n liniște se adâncește marea,
Când bolta își deschide mândrul templu,
Și mii de sclipiri albe contemplu,
Ce vor să ne sfințească-acum cărarea.
Scorpionul își întinde-n noapte ghidarea,
Calea Lactee-i un fluid exemplu,
De timp etern pe care-l fac mai amplu,
Când ochii tăi îmi oglindesc visarea.
Sub zodia ce arde-n ceruri, sus,
Suntem doi aștri prinși în gravitație,
Ce se atrag prin legi de nesfărâmat.
Orice secret al lumii e apus,
Trăim o pură, cosmică ecuație,
În universul ce ne-a binecuvântat.
---
Motto: „O noapte caldă de vară este tot ce avem nevoie pentru a deveni nemuritori.” (Aforism clasic)
Dedicație: „Trupului și spiritului care s-au contopit sub zodia focului de vară, unde timpul a uitat să mai curgă.”
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii