SUB PAŞII LUI EMINESCU
Eminescu – sufletul pustiit de viaţă şi de adevăr, acest izvor din care se adapă ziua de ieri si de azi, şi de mâine, înaltul catarg ce a cunoscut atât asprimea valurilor dar şi parfumul înaltului...
Eminescu – cuvântul ce ni-l şopteşte codrul, prea plin de versurile poetului, această chemare a foşnetului de frunze, roua frumosului, floare nestemată la reverul eternului, a coborât pe o rază întro zi sticloasă de iarnă, în mijlocul lunii ianuarie 1850, ca să se înalţe la cer la 15 iunie 1889. În acelaşi an au plecat să-l caute cei mai buni prieteni – Veronica Micle (august ) şi Ion Creangă ( decembrie ).
S-a scris şi se va mai scrie despre Mihai Eminescu dar eu vreau să vă împărtăşesc cu mândrie ca paşii lui Eminescu au trecut prin Oşeşti, după ce la 1 iulie 1875 a fost numit revizor şcolar pentru judeţele Iaşi şi Vaslui, când , „ca un adevărat Pestalozzi rătăcitor” a început să străbată drumurile de ţară, verificând şcolile de pe valea Stemnicului, şi Şcoala din Oşeşti. Tot în această perioadă a fost trimis de către Mihai Eminescu la Şcoala de gradul I din comuna Negreşti, judeţul Vaslui, la 1 septembrie 1875, tânărul G Georgescu, absolvent al Şcolii pedagocice normale din Bucureşti, urmând să primească numirea de la minister. Învăţătorul Georgescu revine în satul natal, Oşeşti, punând bazele învăţământului
Sunt mândră că pământul satului meu a râs sub paşii revizorului şcolar, Eminescu!!!
Chiar dacă în toamna anului şcolar 2012 / 2013, Şcoala cu Clasele I-VIII Oşeşti va primi oficial botezul cu numele marelui poet, noi am numit-o Şcoala „Mihai Eminescu” de mulţi ani. În şcoală au fost scoase câteva numere ale Revistei „Floare albastră”, la care am fost redactor şef. De asemenea, în şcoală a funcţionat un Cerc literar – „ Luceafărul” pe care l-am condus împreună cu profesorul de limbă română din şcoală.
Eminescu rămâne întipărit în sufletul şi memoria mea aşa cum mi l-au strecurat cu mare drag părinţii mei in nopţile de iarnă, la gura sobei sau vara, pe prispa casei , cântându-ne frumoasele romanţe pe versurile poetului, recitându-ne şi citindu-ne din opera Luceafărului.
IN MEMORIAM MIHAI EMINESCU
„APARI SĂ DAI LUMINĂ”...
( Poem-colaj din titlurile creaţiilor marelui poet EMINESCU )
Autor, Elena Mititelu
„Pe-aceeaşi ulicioară…” , / „Eu număr, ah, plîngînd” , /
„O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă” , / „Cînd…” /
„Se bate miezul nopţii…” , / „Vis” , / „Gîndind la tine” , /
„Îmbătrînit e sufletul din mine…” ! /
„Prin nopţi tăcute” , / „De ce nu-mi vii” , / „Din cînd în cînd” ? /
„Crăiasă din poveşti” , / „O, dulce înger blînd…” ! /
„M-ai chinuit atîta cu vorbe de iubire” , /
„Venin şi farmec” , / „Departe sînt de tine…” ! /
„Pe gînduri ziua…” / „Să fie sara-n asfinţit” ?!/
„Ce suflet trist…” ! / „Oricît de mult am suferit”… /
„Atît de fragedă…” , / „O dată te văzusem” , /
„Iubind în taină…” , / „În ochii tăi citisem…” . /
„Copii eram noi amîndoi…” , / „Cînd amintirile…”/
„De-or trece anii” , / „Lumineze stelele” . /
„Aveam o muză” / „Un farmec trist şi nenţeles” , /
„Viaţa”. / „Te duci…” / „Şi oare tot n-aţi înţeles” ? /
Piedută pentru mine, zîmbind prin lume treci!” /
„Dacă iubeşti fără să speri” , / „Nu mă-nţelegi” ! /
„De ce în al meu suflet” , / „Frumoasă şi jună” , /
„Ca o făclie…” , / „Apari să dai lumină” ?! /
„O, rămîi” ! / „În liră-mi geme şi suspin-un cînt” . /
„Mai am un singur dor” , / „O arfă pe-un mormînt” , /
„Dorinţa” , / „Cărţile” , / „Femeia?... măr de ceartă” ,/
„Înger şi demon" , / ”Să ţin încă o dată…” /
SURSA:
M. Eminescu „Poezii - Proză literară”; Vol. I şi II;
Ediţie de Petru Creţia;
Ediţia a II-a,revăzută şi adăugită;
Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
Bucureşti; 1984
CODRULE, MĂRIA-TA
( Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )
Autor, Elena Mititelu
„Codrule, Măria-Ta” , /
„Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată” , /
„De-atîtea ori…” / „Sara pe deal” , / „Cînd se juca…” /
„Povestea codrului” / „Părea c-aşteaptă…” . /
„Codrule, Măria-Ta” , /
„Din cînd în cînd…” , / „Auzi prin frunzi uscate” , /
„Din cerurile-albastre” , / „Răsai asupra mea…” , /
„O, dulce înger blînd…” , / „Singurătate” . /
„Codrule, Măria-Ta” , /
„Cînd…” / „Noaptea…” / „Luna iese dintre codri” , /
„Prin nopţi tăcute” , / „Un luceafăr…” / „De-aş avea…” , /
„De-atîtea ori…” / „Ah, cerut-am de la zodii” ! /
„Codrule, Măria-Ta” , /
„Afară-i toamnă, frunza-mprăştiată” , /
„De-atîtea ori…” / „Sara pe deal” , / „Cînd se juca…” /
„Povestea codrului” / „Părea c-aşteaptă…” . /
BIBLIOGRAFIE:
M. Eminescu „Poezii - Proză literară”; Vol. I şi II;
Ediţie de Petru Creţia;
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită;
Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
Bucureşti; 1984
DOR DE EMINESCU
- rondel -
Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a schimbat;
Alunecând totul în hău,
De când spre astre ai plecat…
Eu simt că ne priveşti mereu,
Te simt că eşti chiar supărat,
Luceafăr sfânt, de dorul tău,
Natura-ntreagă s-a schimbat.
De te-ar întoarce Dumnezeu,
Pe unde ai cutreierat,
Te-ai supăra poate mai rău…
Dar toate astăzi s-au schimbat,
Luceafăr sfânt, de dorul tău!
DUPĂ CE ATÎTA VREME?!
Acrostih-Colaj din titlurile poeziilor marelui poet EMINESCU )
Autor, Elena Mititelu
„E ceasul cel de taină”...”Melancolie”...”O, taci, ce spui că mă iubeşti, copilă...”!
„M-ai chinuit atîta cu vorbe de iubire” , „De-a născoci noi ipoteze...” ,
„Iubită dulce, o, mă lasă...” , „Zadarnic şterge vremea...”
„Nu mă înţelegi”! „Eu nu cred nici în Iehova”!!
„E împărţită omenirea...” , „Sunt ani la mijloc şi-ncă vor mai trece” ...
„Se bate miezul nopţii...” ! „Tu mă priveşti cu marii ochi...” , „Cum universu-n stele...”
„Cînd însuşi glasul gîndurilor tace” ,
„Un farmec trist şi ne-nţeles” , „De ce n-aflăm în împlinirea” , „După ce atîta vreme”...?!
BIBLIOGRAFIE:
M. Eminescu „Poezii - Proză literară”; Vol. I şi II;
Ediţie de Petru Creţia;
Ediţia a II-a, revăzută şi adăugită;
Editura CARTEA ROMÂNEASCĂ
Bucureşti; 1984
-->
Comentarii
Eminescu a scris poezii până în noaptea morţii sale
O FOTOGRAFIE MAI PUTIN CUNOSCUTA
SURSA-NET
Eminesc a scris poezii până în noaptea morţii sale
"Înainte de dispariţia lui Eminescu (1889), cei ce l-au vizitat îşi amintesc de maldărul de hârtii scrise de el în spital şi aruncate la coş, ori măturate de femeia de serviciu. În noaptea când poetul a murit, i s-au găsit în buzunarul halatului, dovadă că era întreg la minte şi lucra, două poezii - "Viaţa" şi "Stelele la cer". "
(SURSA-NET)
Viata
Cand aud vreodata un rotund egumen,
Cu foalele-ncinse si obrazul rumen,
Povestind ca viata e calea durerii
Si ca pocainta urmeaza placerii —
Ma intreb: “Acesta poate ca sa stie
Cum este viata, cum cata sa fie ?”
Noaptea scanteiaza cu-a ei mii de stele,
Varsa raze slabe pasurilor mele,
Ulicioara-i stramta si, din ziduri vechi,
Vorbe, ras si planset suna in urechi;
Glasuri ratacite trec prin geamuri sparte
Si prin usi inchise, prin zidiri desarte.
Colo, langa lampa, intr-un mic ietac,
Vezi o fata care pune ata-n ac;
Fata ei e slaba de-o paloare cruda,
Ochii ei sunt turburi, pleoapele asuda,
Degetele repezi poarta acul fin:
Ea isi coase ochii intr-un tort de in;
Vanata-i e buza, lipsita de sange,
Ochiul ei cel turbur nu mai poate plange.
La ce oare dansa s-a nascut pe lume,
O sarmana frunza pe oceanu-n spume.
O sarmana umbra, orfana si slaba,
De care-n multime nimenea nu-ntreaba?
Din zori pana-n noaptea neagra si tarzie
O vezi printr-o alba perdea stravezie
Cum mereu lucreaza... s-abia paine goala,
Frig si insomnie, lacrime si boala.
Tot ce-n asta lume mai poate pricepe
E ca de-nceteaza lucrul, foamea-ncepe.
Negustoru-si pune panzele-nainte,
Lucrul scump si harnic unor ceasuri sfinte,
El are briliante pe degete groase
Din noptile celor care panza-i coase;
Desface ducesei, c-o galanta graba,
In cusut in lacrimi de o mana slaba:
Panze moi in care se tesura zile,
Vederea si somnul sarmanei copile,
Albe ca zapada ce cade in fulgi;
Dar, cum sunt cusute, sunt bune de giulgi.
Cand iti trec prin minte acestea, copila,
Te uiti in oglinda si iti plangi de mila;
Vrei s-o vezi chiar bine, s-o tii bine minte
Pe nefericita, dulce si cuminte,
Fara nici un reazem, care nu asteapta
Decat moartea care singura e dreapta...
In aceasta viata de mizerii plina
Singura-i amica este o albina,
Ratacita — ce stii cum — in strada veche.
Glasul ii patrunse la a ei ureche;
Deschizand fereastra, sa intre o lasa
Intre flori sa doarma si sa-i stea in casa.
Se iubira cele doua proletare:
O insecta-umana, una zburatoare.
Fata stand pe ganduri, vesela albina
Cu galanterie de buze-i s-anina,
Ca si cand i-ar zice: “Au nu stii tu oare
Cum ca a ta gura-i cea mai dulce floare?
Caci tu esti frumoasa, chiar ca si o sfanta,
Ochiul tau cel dulce si umbrit ma-ncanta.”
*
Intr-o zi, copila moare: se-ntelege,
Moartea nu mai stie mainile sa lege.
In sicriu au pus-o. Fata ei cea trasa
Era adancita, insa tot frumoasa.
I-au pus flori pe frunte... Corpul ei cel fin
Ce nobil transpare din giulgiul de in!
Fereastra-i deschisa: primavara plina
Patrunde printr-ansa; dar biata albina
In camp nu mai fuge, ci-mprejur se poarta,
Incunjura capul si gurita moarta;
Ea zboara aproape si tot mai aproape,
Si vrea cu amica-i deodata s-o-ngroape...
Deci cand se intampla s-aud vreun egumen,
Cu foalele-ncinse si obrazul rumen,
Povestind ca viata e calea durerii
Si ca pocainta urmeaza placerii,
Ma intreb: “Acesta poate ca sa stie
Cum este viata, cum cata sa fie?”
Camelia, mulţumesc pentru comentariul deosebit!
LUCEAFĂRUL
CĂLIN (file din poveste)
DOINA
CUGETĂRILE SĂRMANULUI DIONIS
FĂT FRUMOS DIN TEI
ÎMPĂRAT ŞI PROLETAR
LACUL
MELANCOLIE
MORTUA EST
O, RĂMÎI
STRIGOII
SPERANŢA
ADIO
AFARĂ-I TOAMNĂ
CÂND AMINTIRILE...
CE E AMORUL?
POVESTEA CODRULUI
COPII ERAM NOI AMÂNDOI
CRĂIASA DIN POVEŞTI
CRITICILOR MEI
DE-AŞ AVEA
DE CĂTE ORI,IUBITO
ŞI DACĂ DE CU ZIUĂ...
DIN NOAPTEA...
DORINTA
S-A DUS AMORUL
DEPARTE SUNT DE TINE
CE-ŢI DORESC EU ŢIE, DULCE ROMÂNIE
FLOARE ALBASTRĂ
FOAIA VEŞTEDĂ
ATAT DE FRAGEDĂ
CAND INSUŞI GLASUL
GLOSSA
INGER DE PAZĂ
INGER ŞI DEMON
LA MIJLOC DE CODRU
CE TE LEGENI...
NOAPTEA
NU VOI MORMANT BOGAT
NUMAI POETUL
ODĂ (IN METRU ANTIC)
O, MAMĂ...
FIIND BĂIET PĂDURI CUTREIERAM
PE LÂNGA PLOPII FĂRĂ SOŢ
POET
PRIN NOPŢI TĂCUTE
LA MORMANTUL LUI ARON PUMNUL
REVEDERE
SCRISOAREA I
SCRISOAREA II
SCRISOAREA III
SE BATE MIEZUL NOPŢI
ŞI DACĂ...
SINGURĂTATE
MAI AM UN SINGUR DOR
SOMNOROASE PĂSĂRELE
SONET II
LA STEAUA
DIN STRĂINĂTATE
DE CE ÎN AL MEU SUFLET
TE DUCI...
DE-OR TRECE ANII..
TRECUT-AU ANII
PE ACEEAŞI ULICIOARĂ
UN LUCEAFĂR
RUGĂCIUNEA UNUI DAC
DIN VALURILE VREMII...
VENERE ŞI MADONĂ
VENEŢIA
PESTE VÂRFURI
AMICULUI F.I.
LA HELIADE
JUNII CORUPŢI
AMORUL UNEI MARMURE
COPII ERAM NOI AMÂNDOI
FLOARE ALBASTRĂ
DE CE NU-MI VII
CU PENETUL CA SIDEFUL
TRECUT-AU ANII