Un final de Mai 2026 dominat de temperaturi în creștere și de vegetația aflată în beatitudine și un început de Iunie 2026 motivat să anunțe zorii sezonului estival… Cireșele de mai s-au copt la timp și au fost numeroase, fiind deranjate doar de câteva valuri zilnice de grauri deosebit de obraznici, impasibili, parcă dresați să ignore orice amenințare care nu era chiar lângă aripa lor. Puțină mazăre și spanac am mai cules recent, iar bucuria maximă e că atât legumele, cât și fructele se pare că vor fi din belșug… Păsărelele sunt tot mai matinale și active, iar eu sunt bucuros că șase iepurași își trăiesc liniștiți primele săptămâni de viață alături de mama lor. Micile satisfacții de acest gen îmi aduc relaxarea și deconectarea necesare, aș putea spune chiar că mă inspiră. Într-o lume care aleargă tot mai frenetic, momente de respiro de această natură cred că sunt binevenite…
Zilele lui florar 2026 s-au strecurat una după cealaltă, năucindu-și spectatorii. Foarte puțini dintre muritori au profitat de decadele lui pentru a fi eficienți. Chiar și ploile de mai i-au înseninat pe cei iubitori de mult soare și lumină, iar pământul a respirat dându-și binecuvântarea plantelor și roadelor viitoare. Printre celelalte delicii ale primăverii, la Oradea, târgul de carte Gaudeamus a adus pentru câteva zile iubitorii de carte la standurile editurilor. Am trecut și eu pe la ”corturile” din piața Unirii orădeană și m-am bucurat de existența unei oferte generoase de carte. Tineri și intelectuali s-au simțit atrași de acest eveniment, deși, probabil din cauza bugetului, se cumpăra destul de puțin… Editurile și editorii erau parcă captivii propriilor mărgăritare, iar admiratorii păreau niște neputincioși care priveau la ele. Din câte cunosc, vânzările de carte în online sunt, de asemenea, destul de slabe în România. Iar rezultatele așteptate vor fi pe măsura semnalelor existente… Deși sunt îngrijorat, păstrez speranțe și urez tuturor din domeniu ”semper sint in flore”…
Fermecat peste măsură de domeniul SF și de subiectele științifice, am fost cu sufletul la gură în așteptarea desecretizării unor dosare OZN și despre ființele extraterestre. Aveam convingerea că această devoalare, pornită de la nivelul conducerii americane la cererea publicului, nu va soluționa sau concluziona în vreun fel, ci doar va menține suspansul și va amplifica până la boom-ing postările pe rețelele sociale. E cert însă că cea mai importantă și eficientă armată a lumii nu își poate explica unele lucruri și arhivează destule cazuri. Recenta exprimare a fostului președinte american care a spus ” ei există, sunt reali”, continuând prin a spune că e doar o chestiune de timp până se va anunța oficial, a dus totul la alt nivel… Cercetătorii astrofizicieni mai cerebrali au spus că majoritatea cazurilor sunt banale și pot fi explicate prin fenomene fizice, altele fiind păsări sau baloane meteo… Dar tot rămân destule neelucidate, neexplicate… Iar dacă o specie inteligentă terestră sau extraterestră are cunoștințele mai avansate decât umanitatea și deține aparate de zbor mult mai avansate decât cele actuale ale oamenilor, de fapt, suntem la grădiniță… Și cât de avansată tehnologic ar trebui să fie o civilizație extraterestră pentru a veni de la zeci, sute, mii de ani lumină pe pământ într-un timp record pentru a survola atmosfera planetei?! Cotidiane de renume mondial ( americane, britanice, europene ) au început să posteze pe acest subiect prezentând credibil că la nivel superior se cunosc deja minim patru specii extraterestre ( grey, nordics, reptilieni și insectoid, toate umanoide ). În fine, în secolul XXI fiind, ar trebui să fim responsabili și să nu ne ascundem după dud… Dar interesele tuturor, nu numai în partea noastră de lume, sunt de a stoarce toate foloasele, de a lua repede banii dintr-un loc călduț pe care și l-au făcut sau obținut în urmă cu mult timp. În acest fel totul se perpetuează fără evoluții firești, iar beneficiile noilor tehnologii sunt repede depășite de interesele meschine… Ce să spunem?! Poate și extratereștrilor le place să trișeze, să negocieze, să se joace, iar vorba românului: ” până la Dumnezeu, te mănâncă toți … sfinții”! Dar oricum ar fi, rămâne întrebarea milenară care străbate fiecare generație: ” Suntem singuri în Univers?”. Și răspunsul, pe baza cunoștințelor tot mai avansate, (tot) mai logic și matematic este ”nu suntem singuri”… Și apropos, nu știu de ce întotdeauna extratereștrii sunt reprezentați ciudat, urâți și neîmbrăcați… Celebra vorbă atribuită lui Galileo Galilei – e pur si muove – e antidot împotriva ignoranților și a celor care susțin că pământul e plat…
Recent s-a concretizat o mică colaborare în domeniul transcrierii audio. M-am bucurat enorm pentru că mă recomand în acest domeniu și am avut ocazia să-mi exersez cunoștințele. Am încasat deja și bănuții, nu vă imaginați o sumă mare, pe acest proiect, iar firma plătitoare, una relativ renumită, va putea antrena inteligența artificială ca să se descurce optim în limba română… O parte din banii respectivi mi-au permis să particip, fără cheltuieli din celelalte economii cam șubrede, la un turneu de șah rapid cotat FIDE în localitatea Diosig, Bihor. Mărturisesc că îmi testez momentan cunoștințele în materie de șah prin participarea la astfel de turnee, dar devin tot mai exigent. Au apărut victorii și remize la adversari cu rating-uri destul de ridicate și asta mă bucură. Mi-am propus să-mi ridic nivelul și sunt încrezător că am potențial. De fapt, nu neștiința mi-a adus înfrângeri, ci faptul că am fost prea precaut și neîncrezător în jocul cu adversari puternici. Nu e suficient să ai toate piesele în corespondență și bine ancorate dacă asta se întâmplă cu o mutare mai târziu decât trebuie… ”Șahul este totul: știință, artă, sport” ( A. Karpov )…
În chiar ultima zi de florar, în frumoasa zi de duminica Rusaliilor ortodoxe, am fost la zilele Salontei… În parcul central al orașului s-a încercat stabilirea unui record mondial prin prepararea unui gulaș de bizon de peste cinci mii de litri. În apropiere a avut loc și o expoziție de mașini de epocă. Am rezistat cumva cu câte un capucino, suc, apă minerală până când am putut achiziționa gulașul și m-am plimbat prin frumosul parc salontan. Atras și de mașinile de epocă, am admirat modele interesante și m-am întâlnit cu un coleg de liceu, constatând împreună că au trecut treizeci de ani de la absolvirea acestuia… Un ceardaș jucat mai repejor de copiii unui ansamblu a înveselit suplimentar atmosfera. Gulașul a fost oferit promoțional pe baza unei donații de cinci lei cu oferirea unei cărți poștale ștampilate reinterpretată, având imaginea vechiului oraș pe ea. Salonta a sărbătorit 420 ( patru sute douăzeci de ani ) de la fondarea ei (pre)modernă în anul 1606. Nu a fost simplu însă, deoarece stăpânirea turcească a revenit și a inclus în sfera ei inclusiv multe localități rurale care se aflau între Salonta și Oradea. Abia spre finalul secolului al XVII-lea pericolul turcesc este înlăturat și cele două orașe reintră geopolitic și strategic în lumea europeană sub autoritatea habsburgică și ulterior austro-ungară…
Aș dori să închei cu un triolet personal:
Câmpii Elizee
întinse Câmpii Elizee
sub mândru răsărit de soare…
suflet plutind prin graminee –
întinse câmpii Elizee…
faptele-ți sunt ghid pe alee
și mângâi spice-n adiere,
întinse Câmpii Elizee
sub mândru răsărit de soare…
Vă doresc o lună Iunie 2026 specială, senină, benefică … !
-->
Comentarii