04. (poezie, eseu, proză)
~ Monografii florale ale Scripturii ~
„Iarba câmpului laudă pe Creator; prin potirul firii, pământul se preface în Liturghie cosmică.”
RODIERUL (PUNICA GRANATUM)
seria plante sacre şi biblice 62
grup X-2
„Prin plantele Scripturii, Dumnezeu învață taina vieții și a mântuirii.”
Taina bobiţelor roşii de sub mantia legii
poveste biblică ortodoxă
Scris este în cărțile sfinte ale proorocilor că...
... Demult, demult, pe vremea când se băteau urșii în coadă, când pământul Canaanului se adăpa din ploaia cerului și din binecuvântarea Celui Preaînalt, sfințenia se descoperea oamenilor prin semnele ascunse în firea plantelor. Sub umbra deasă și spinoasă a unei livezi bătrâne de rodieri, crescută pe colinele domoale din muntele Sionului, chiar în apropierea locului unde se înălța mărețul Templu al lui Solomon, aerul toamnei timpurii era greu și dens, saturat de parfumul acrișor al fructelor coapte, cu coajă pergamentoasă și roșiatică. Într-o frescă mistică ce rupea hotarele veacurilor de lut, sfinții Vechiului și Noului Testament stăteau adunați în jurul unui trunchi noduros, căutând să înțeleagă taina unității Bisericii.
Marele Arhiereu Aaron, îmbrăcat în veșmintele sale de splendoare, purta mantia albastră pe al cărei tiv brodat se clătinau cu un sunet subțire rodii mici din mătase purpurie și zurgălăi de aur. Lângă el, Regele Solomon privea cu ochi adânci spre fructele grele ce atârnau de ramurile spinoase, în timp ce Prorocul Iezechiel sta cu privirea ațintită spre cer, ca și cum ar fi văzut din nou carele de foc ale slavei divine. Din rândul ucenicilor Noului Legământ, Sfântul Apostol Pavel asculta în tăcere, strângând la piept pergamentele epistolelor sale, având pe chip lumina orbitoare a Damascului. În mijlocul lor S-a arătat Mântuitorul Iisus Hristos; El S-a apropiat de un rodier, a întins mâna și a luat o rodie mare, crăpată de coaptă ce era, lăsând să se vadă din interior bobițele rubinii ce străluceau ca niște picături de sânge viu sub razele amiezii.
– Aaron, zise Domnul, iar vocea Lui a plutit peste colină ca un freamăt de har, făcând ca și zurgălăii de aur de pe tivul mantiei să amuțească. Tu porți chipul acestor fructe pe hainele slujirii tale de arhiereu, după porunca pe care am dat-o lui Moise în pustiu. Ce ascunde această rodie sub coaja ei aspră, spune-ne în fața adunării?
Marele Aaron căzu în genunchi, plecându-și fruntea pe pământul sfințit, și răspunse cu glasul lui cel solemn, plin de evlavie:
– O, Arhiereule Veșnic, când am îmbrăcat această mantie în Cortul Mărturiei, am înțeles că rodiile de pe tivul meu sunt semnul plinătății Legii Tale. Ele stau alături de zurgălăi pentru ca poporul să audă glasul meu când intru în Sfânta Sfintelor și să nu moară. Coaja rodiei este aspră și amăruie, așa cum aspre păreau poruncile Tale în pustiul Sinai, dar în interior ea ascunde o dulceață care satură sufletul înfometat de dreptate. Fiecare bobiță este un fiu al lui Israel, adunat sub același cort al Legii, ochi în ochi cu slava Ta.
Iisus îl privi cu o blândețe adâncă și Își întoarse ochii spre Solomon, zâmbind cu o mistică și profundă înțelepciune.
– Solomon, tu ai sculptat sute de rodii de aramă pe stâlpii Templului tău și ai scris în cântările tale că obrazul miresei este ca o bucată de rodie sub vălul ei. Unde este acum marea taină a acestui rod?
Regele Solomon își ridică privirea plină de căință și grăi cu vocea lui cea așezată, ce adunase toată experiența lumii:
– Stăpâne, am crezut de mult că frumusețea miresei mele este doar o podoabă pământească, dar acum văd adevărul prin ochii Duhului Tău. Mireasa este sufletul curățit prin asceză, iar rodia este chipul virtuților ascunse sub vălul smereniei. Obrazul ei este roșu de sfială și de dragoste divină. Rodiile de aramă de pe stâlpii mei Jachin și Boaz nu puteau vorbi, dar această rodie pe care o ții în mână mărturisește despre unitatea pe care o vei clădi între oameni prin Jertfa Ta de pe Cruce.
Atunci Sfântul Apostol Pavel, făcând un pas înainte, adăugă cu acea râvnă fierbinte care aprinsese comunitățile din Elada:
– Așa este, Doamne Hristoase! Privind la acest fruct minunat, văd icoana desăvârșită a Trupului Tău Mistic, care este Biserica Ortodoxă. Coaja aceasta groasă și pieloasă este unitatea credinței, dogmele sfinte formate la Sinoade, care protejează adevărul de lupții eretici care vor să sfâșie turma. Membranele albe și amărui sunt ierarhia și rânduiala canonică ce împart biserica în parohii și mănăstiri, dar fără să le separe. Iar bobițele roșii, strânse laolaltă, suntem noi, credincioșii Tăi! Fiecare bobiță are dulceața ei, dar toate împart același suc rubiniu, care este Sângele Tău Euharistic din Potirul Liturghiei! Suntem mulți, dar suntem un singur trup sub același acoperământ al harului Tău!
Prorocul Iezechiel, ridicându-și mâinile spre cer, adăugă cu glas proorocesc:
– Am văzut în vedenie oasele cele moarte înviind și adunându-se os la os prin suflarea Duhului. Rodia aceasta ne arată cum din împrăștierea neamurilor Tu vei face un singur popor sfințit. Coaja ei crăpată este chipul mormântului Tău de stâncă, din care va țâșni viața în zori, revărsând peste lume bobițele de lumină ale Învierii.
Mântuitorul Își înălță mâna, binecuvântând rodul pământului și pe sfinții care Îl înconjurau. Fața Lui strălucea mai tare decât soarele amiezii, iar cuvintele Sale au adus o bucurie negrăită în inimile lor tulburate:
– Pavel, tu ai înțeles taina acestui rod. Biserica Mea va fi ca această rodie: o unitate în diversitate, unde nu mai este iudeu, nici elen, nici rob, nici liber, ci toți sunt una în Mine. Coaja credinței va rămâne neclintită în fața furtunilor lumii secularizate, iar Sângele Meu, care va curge pe Golgota, va umple fiecare bobiță de viață veșnică. Să nu lăsați membranele unității să se rupă, ci păstrați legătura păcii în Duhul Sfânt!
Aaron privi spre tivul mantiei sale și simți cum vechiul cult mozaic se topește cu desăvârșire în realitatea tainică a Liturghiei creștine. Pavel lăsă o lacrimă de bucurie să cadă pe pergamentele sale, înțelegând că toată teologia sa despre unitatea ecleziologică era deja scrisă de Dumnezeu în carnea rodului din Canaan.
Iisus strânse rodia în palmă, iar bobițele rubinii străluciră ca niște stele pe cerul curat al Sionului. Domnul porni mai departe spre Ierusalim, lăsând în urmă livada de rodieri să vegheze colinele ca un monument al unității creștine. Sfinții se risipiră în norul de lumină al veșniciei, ducând în pridvoarele Raiului învățătura acestei pilde de foc.
... rămânând această pildă spre învățătură și mântuire tuturor neamurilor.
---
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii