29. (poezie, cybersonet)
~ ciclu regalul iubirilor ~
seria: splendoare în iarba de iulie 27
Dedicație anonimă: „Celei care a știut să transforme fânul uscat în altar și să-mi redea tinerețea trupului atunci când credeam că timpul a învins. Știi bine că iulie ne aparține.”
ultimul iulie din poiană (cybersonet CMLVII)
celor care au înțeles că unele iubiri trăiesc doar o vară
în ierburile verzi sub soarele de vară
ne-am regăsit privirea din anii de demult
o iulie fierbinte coboară spre seară
iar eu suspinul tău cu patimă-l ascult
partenerii de acasă ne-așteaptă înapoi
când trupurile noastre s-au prins la un loc
iar noaptea asta discretă va rămâne-n noi
și au transformat prezentul în lavă și foc
chibzuiţi își iau rămas bun cu un suspin
sperând că iulie va reveni la an
să ne aducă iarăși paharul cel plin
și să ne scape de-al vieții rece elan
lăsăm poiana verde și patul cel de flori
purtând în suflet sacru eternii fiori
rima: abab cdcd efef gg
©ioan muntean, 2026
-->
Comentarii