BINE V-AM REGASIT, DRAGILOR \ GELOR PRIETENE! Cu parere de rau si spre rusiena mea si cred ca a majoritatea romanilor nostri, ca a fost furat cablul de pe stalpii Romtelecom si abia azi a putut fi inlocuit de acum 2 luni de zile. Dar ma bucur, ca va regasesc sanatosi si plin de inspiratii. Va multumesc, ca nu m-ati uitat. Doamne ajuta!
Iată, lupta noastră, nu e în zadar
Zi de Rusalii. Pogorârea Sfântului Duh.
Astăzi, Luni 04-06-2012
“Ci aceasta este ce s-a spus prin proorocul Ioil: Iar în zilele de pe urmă, zice Domnul, voi turna din Duhul Meu peste tot trupul şi fiii voştri şi fiicele voastre vor prooroci şi cei mai tineri ai voştri vor vedea vedenii şi bătrânii voştri vise vor visa.
Însă şi peste slugile Mele şi peste slujnicele Mele voi turna în acele zile, din Duhul Meu şi vor prooroci. Şi minuni voi face sus în cer şi jos pe pământ semne : sânge foc şi fumegare de fum. Soarele se va schimba în întuneric şi luna în sânge, înainte de a veni Ziua Domnului cea mare şi strălucită”. (Fapte 2-16...20).
* * *
Timpul nostru de astăzi, se desfăşoară în ritmul evenimentelor apocaliptice. Mesajul transmis de Domnul Iisus şi marele Semn Divin “UŞA” care a stat deschisă pe cerul României noastre circa un sfert de ceas, ce ar trebui să reprezinte un interes fundamental pentru acest popor, iată este mutilat, este redus la tăcere! Nu a produs niciun efect asupra mentalităţii românilor noştri, nu a picurat în sufletele lor nici cea mai mică schimbare, nicio recunoştinţă sau o jertfă de mulţumire adusă Proniei Divinităţi!!...
Sfârtecată sufleteşte, îmi spuneam mie însumi, că cununa va fi pregătită numai pentru acei care cunosc Glasul Stăpânului lor şi vin după El şi prin sfinţita “naştere din nou” să intrăm în dumnezeire, dar nu avem capacitatea de a intra în comuniune cu Harul Ceresc... Cei sceptici, cei îndoielnici, ignoranţii, împietriţi cu inima, o să fie lăsaţi să-şi urmeze calea lor cu importantele lor decizii. Eu nu am ascuns Lumina sub obroc şi prin iluminarea Duhului Sfânt, omenirea nu duce lipsă de informaţii, şi de aceea, îmi vine să cred, că Dumnezeu ne-a părăsit! În final, cred, că omenirea numai printr-o cruntă înfometare mai poate ocoli prăpastia din faţa ochilor ei. Dar, iată, azi, Luni 04-06-2012, Pogorârea Duhului Sfânt, Dumnezeu a ţinut să mă contrazică. El vrea să dea dovadă de prea multa lui bunătate, milostivire şi prin inegalabila Lucrare a Duhului, ce aparţine mereu prezentului vrând să ne spună : “Voi fi cu voi, până la sfârşitul veacurilor”. E paradoxal şi cutremurător când e să vrea Duhul Dumnezeiesc ca să conştientizăm noi Divina Sa Lucrare:
Deci, Pogorârea Duhului Sfânt!... Ziua era spre sfârşite, se înopta deabinelea, soarele căzuse de pe mal, ieşisem din casă, mergând cu lacătul în mână spre poartă, să închid plasa de gard de la Sfânta Troiţă. Noaptea întotdeauna este astfel asigurată. Am închis... În acel moment pe strada de la Apus de casa mea, venea grăbită o vecină, Sanda Iordache. Mă întorc cu faţa către ea şi o aud explicându-mi, supărată: “Lăptăreasa mea, încă n-a muls vaca! Ce să fac... să stau lângă ea?... Mă duc, că am trabă, o să mă întorc puţin mai târziu!...” Eu nu i-am dat niciun răspuns. Poziţionată cu faţa spre ea şi totodată spre asfinţit, am rămas încremenită, copleşită de frumosul peisaj de pe Cer, ce se desfăşura în faţa ochilor mei. Privi-i atentă Asfinţitul, Soarele nu se mai vedea pe cer, dar spre mirare un nor mic roşu, ca focul, ardea ca o flacără vie. Şi să fi vrut să ignor, nu mai puteam întoarce privirea de la minunata şi atât de impresionanta îmagine ce cuprindea tot Cerul. Privesc lung şi o sfătuiesc şi pe vecina mea să se întoarcă cu faţa şi să admire Frumuseţea Cerească, ce nu se mai văzuse niciodată şi nici nu putea fi văzută prea mult timp. Era mai mult decât clară. Acel foc viu din străfundul Asfinţitului, emana o rază, o undă, un vânt, o dâră vânăt-albastru închis, şi care aceasta urca până deasupra capului meu. Mă uit lung, mă îndoi puţin pe spate şi văd că raza totuşi mergea şi mai departe. Mă răsucesc cu faţa spre Răsărit, Raza tăia cerul în două, ajungând de la Aspinţit până în străfundul Răsăritului.
Mă întorc iar cu faţa spre asfinţit, impresionant; în dreapta mea cum priveam spre asfinţit, jumătatea de cer era senin, de un albastru fără pic de nor, iar în stânga mea, cealaltă jumătate de cer era acoperit de o pâclă deasă, o perdea galbenă aurie. Uluitor!!!... Nu reuşeam să-mi mai desprind privirea de pe Cer, dar vecina mea căzuse în extaz. Emoţiile o aruncau într-o stare de teamă şi un fior îi umbllau prin tot corpul: “Stai şi savurează în tăcere sublima frumuseţe ce ne oferă azi cerul. Mulţi ar dori să vadă cu ochii lor ceea ce vedem noi, acum!” i-am zis eu, dar ea explicându-mi că îi este foarte frică, îmi arătâ, că pielea de pe mâinele ei goale se făcu ca pielea de pe găină şi ca un copil fugii acasă ca să se simtă mai în siguranţă. Aproape că starea ei emţională şi nici părerea ei, nu mă afectau cu nimic. Nu mă afecta nici neputinţa ei de a descoperi mai întâi, pe Cel ce stă ascuns în spatele acestei misterioase imagini de nedescris în cuvinte...
Ea a plecat acasă, eu am rămas neclintită, de ce să simt teamă, fior?!... De Dumnezeu să fug?!... Unde?!!... El e bucuria mea interioară... fericirea ce dă peste margini! Contemplu încontinuare fenomenul, ce văzut prin prizma ochilor mei, nu era o simplă întâmplare, nu era un peisaj pictat de mână omenească, ci era Lucrarea Duhului lui Dumnezeu, care voia să ne împărtăşească un eveniment foarte important şi de o rară frumuseţe!
Era Pogorârea Duhului Sfânt care s-a coborât peste ţara aceasta aşa cum s-a pogorât peste cei 12 Apostoli şi nu numai... ci Lucrarea Duhului a coborât din înalturi în limbi de foc şi i-a umplut de Duh Sfânt şi pe toţi binecredincioşii de lângă cei 12 Apostoli. Prezenţa şi Lucrarea Duhului Sfânt vine acum, spre a consimţii Planul lui Dumnezeu.
Pentru mine are aceeaşi însemnătate pe care am considerat-o şi despre Marele Semn Divin “Uşa” venit din Planul de viitor al Celui Prea Înalt Dumnezeu, asupra omenirii, şi pentru cine nu a auzit sau nu a citit cartea a cărui autor sunt: “IESITI DIN EA, POPORUL MEU!” acestea stau scrise la sfârşitul cărţii, pag. 257.
Şi acum ca şi atunci, priveam lung Cerul urmărind Raza ce vibra ca o undă de curent... un gri vânăt în mişcare mult mai închisă decat seninul. Lungimea atingea Răsăritul, dar lăţimea arăta de circa de 1 metru şi care trecea exact pe deasupra capului meu. Distanţa de la Apus până la mine era egală cu distanţa de la Răsărit până deasupra mea. Jumătatea cealaltă de cer senin, era egală cu cealaltă jumătate de cer cenuşiu. Mă obliga să mă învârtesc în loc, măsurând Cerul, când de la Asfinţit până deasupra capului meu, când de la Răsărit, tot până deasupra capului meu şi le găseam egale. Începeau să mi se limpezească gândurile, să mi se deschidă mintea, înţelegând, că parcă eram un ţăruş înfipt la jumătatea axei Pământului. Oare România este buricul pământului?!... Doamne, în orice parte mă uit văd numai părţi egale... Nu sunt un om de ştiinţa, dar socot că e o mare Taină aceasta şi cu certitudine că şi Uşa a dezvăluit tot o Mare Taină, nouă păcătoşilor români, dar şi acest Mare Semn, oare, nu s-ar cuveni dezlegat de oameni competenţi ca să mai transmitem încă odată poporului lui Dumnezeu, că este rugat să iasă din mocirla fărădelegilor şi să se pregătească, curăţat, spălat şi albit de toate mizeriile acestea pământeşti şi să intre în armonie cu Pronia Cerească de unde curge tot binele şi frumosul veşnic după care trebuie să tindem cu toţii?!!...
Mă tot învârt în jurul meu cu credinţa vie, că Cerul e încă în armonie cu pământul. Absorb în suflet meu, toată BUCURIA Cerească. Pare că mă satură la fel ca mana căzută
peste “Poporul Ales” ce mergea prin pustie.
Iată, din nou susţin că România este înaintea lui Dumnezeu “Poporul Ales”şi sunt îndatorată să-i conştientizez pe prietenii mei, binecredincioşii mei fraţi români, care trec prin mari şi grele încercări şi necazuri, oare nu suntem datori să găsim cu toţii o explicaţie acestui mare Semn ?!... Această rază care vibra ca un curent, ca o undă, şi care se descoperă nouă a fi Duhul Sfânt, în curând, tot aşa va să despartă lumea în două într-o clipeală de ochi, şi ne va alege dintre cei răi, ne va tranzborda pe Noul Ierusalim, aşa cum ne-a promis Domnul nostru... - Dumnezeul Cerului şi al Pământului.
Să lăsăm timpul să hotărască însemnătatea acestor cutremurătoare evenimente, dar să medităm cu toţii la acestea, cât încă nu va fi “Prea Târziu”.
* * *
Rugăciune :
Mă închin Tie, Preasfântă Treime, Care eşti o Fiinţă de viaţă făcătoare şi nedespărţită : Părinte şi Fiule şi Duhule Sfinte ; cred întru Tine şi Te mărturisesc şi Te slăvesc; îţi multumesc şi Te laud, Te cinstesc, Te preaînalţ şi Te rog: Miluieşte-mă pe mine, nevrednicul robul Tău, pe rudele mele, pe toţi prietenii mei şi pe toţi binecredincioşii Tăi creştini, pentru sfânt numele Tău. +AMIN. Elisabeta Brănoiu.
-->
Comentarii