09. (sonet)
~ Simfonia de buzunar Tâgâdâm și Pâș-Pâș ~
20 de halte într-un septembrie imaginar
Motto Anonim: „Când inima galopează, pașii trebuie să învețe să meargă pe vârfuri ca să nu trezească destinul.”
Zidul de frunze verzi sub ochiul nopţii din bastion (sonetul XL)
(monologul interior masculin)
Sub brazi răsună pașii noștri-n seară,
Urcăm spre munte, unde vântu-i stăpân,
Bastionul ne privește, vechi bătrân,
Iar frunza cade peste noi, ușoară.
Orașul doarme jos, în ceață clară,
Iar ramurile plâng peste pământ,
Sub cerul mut, cu luna legământ,
Și muntele se pierde-n zarea rară.
Îți strâng pe umeri mantia ușoară,
Și mâna ta se pierde-n mâna mea,
Sub pini, iubirea tremură de seară.
Ne spune luna taina ei de stea,
Iar noaptea peste tâmple ne coboară,
Rămânem doar noi doi, sub bolta grea.
---
* – Aleea de sub Tâmpa din Brașov este una dintre cele mai renumite promenade de lizieră din țară, întinzându-se chiar la poalele muntelui Tâmpa. Mărginită de zidurile fortificate și de bastioane medievale, aleea oferă bănci umbroase și o panoramă spectaculoasă asupra acoperișurilor istorice. În septembrie, aerul curat de munte și liniștea pădurii oferă un refugiu perfect.
©Ioan Muntean, 2026
-->
Comentarii