Lucas Cranach Cel Batran (Kronach, 1472 – 1553) a fost pictor la curtea Imparatului Saxoniei pentru cea mai mare parte a vietii sale si este cel mai bine cunoscut in prezent pentru portretele realizate (atat portrete de printese cat si de lideri ai Reformei Protestante a caror cauza a sustinut, devenind prieten apropiat cu Martin Luther). Lucas Cranach Cel Batran a pictat si tablouri cu teme religioase, incercand sa transpuna credintele luterane in arta cat si nuduri inspirate din mitologie si religie. Se stie ca a invatat sa picteze de la tatal sau, dar putine se stiu despre copilaria si tineretea sa cat si despre cine i-au fost parintii. Lucas Cranach este un pseudonim inspirat dupa numele locului de origine. A avut un atelier mare si multe dintre operele sale exista in diferite versiuni. Fiul sau, Lucas Cranach Cel Tanar a continuat sa produca versiuni ale operelor tatalui sau multe decenii dupa moartea acestuia.
"Cele trei printese ale Saxoniei, Sibylla, Emilia si Sidonia" (cca. 1535) de Lucas Cranach Cel Batran (1472-1553)In prezent se afla in Kunsthistorisches Museum din Viena (Austria)
"Cele trei printese ale Saxoniei, Sibylla (1515-92), Emilia (1516-91) si Sidonia (1518-75)" este un tablou de o frumusete uluitoare. Cele trei surori, atat de asemanatoare in trasaturile fetei cat si in vestimentatie, au fiecare in parte cate ceva care le diferentiaza de celelalte. Practic daca stam si privim atent, nu exista absolut nici un detaliu care sa se regaseasca in exact aceeasi forma sau culoare in portretele celor trei fete.
Sidonia, mezina, poate fi usor identificata ca fiind cea cu privirea un pic plecata, indiciu al fragezimii varstei si al pudorii cu care inca priveste lumea. Palaria ei este de o eleganta si o frumusete rara (pacat ca in ziua de azi nu se mai poarta asa ceva). Parul celor trei, ingrijit prins, evidentiaza trei freze la moda in Saxonia Renascentista (din nou pacat ca nu mai sunt la moda, ba chiar sunt vazute ca fiind ceva invechit cu tente de ridicol). Rochile grele, din materiale scumpe etaleaza broderii complexe. Podoabele de aur masiv (inelele lipsesc cu desavarsire de pe degetele printesei din mijloc, dar hei, la ce iti trebuie inele cand esti cea mai frumoasa din pictura?) denota bogatia si prosperitatea. Nu am putut sa nu observ o umbra de melancolie pe chipul fetei din stanga, ca si cand ar fi cu gandurile in alta parte. Ba chiar mai mult, nu doar mintea ei e absenta ci pana si broderia rochiei pare mai saracacioasa, ca sa nu mai vorbim de detaliul care sare cel mai repede in evidenta: absenta palariei care lasa sa se observe o coafura ingrijita, matura. Cea din mijloc face "eye contact" cu privitorul intr-un gest indraznet. Obrajii ii sunt mai rumeni decat ai surorilor ei, dar asta nu o opreste sa sustina privirea noastra si chiar sa ne fluture o scanteie de zambet.
Poate in primul moment privitorul are impreasia ca Cranach a facut portretul unei singure fete din trei pozitii diferite. Insa maiestria pictorului se dovedeste dupa o atenta analiza a picturii. A reusit sa surprinda pe fiecare chip o alta personalitate, in fiecare vesmant, o alta preferita si chiar o alta varsta.sursa:arta
-->
Răspunsuri