Revista Cronos este o revistă de cultură universală.
În acest grup puteți posta materiale pentru revistă. Vă dorim inspirație!
Puteţi trimite materiale și pe adresele de mail:
izvordecultura@yahoo.com
Trebuie să fii membru al Cronopedia pentru a adăuga comentarii!
Comentariile sunt închise.
Depinde Pe cineaicălcatpebombeu PeDiavol sau PeBunul Dumnezeu Costel Zăgan, Poeme infracţionale
Citeste mai mult…În oglinda apei tale Arc situându-se din cer de noapte, colaj de gânduri migdalate pluteşte peste abisul migrării, acolo unde durerea infinită nu poate striga, lumina nu se vede nicăieri, iar întunericul este un rege puternic. În acest cimitir singuratic, tăcerea, grea precum pământul îngheţat, respiră netulburată printre umbrele stinse. Aici, florile vorbesc numai la adormiţi şi la reci pietre funerare. Printr-o flacără verde, florile acestea mici împing, spre soare, granitul şi pământul cu…
Citeste mai mult…Românii-americani și Marea Unire din 1918 Apărută recent, cartea Pr. Dr. Remus Grama „Românii-americani și Marea Unire din 1918” constituie un strălucit omagiu adus sărbătoririi centenarului desăvârșirii unirii provinciilor istorice ale României. Lucrarea este un studiu aprofundat și documentat consacrat contribuției românilor-americani la realizarea actului de unire a neamului românesc, contribuție destul de puțin cunoscută de generațiile de astăzi. Încă din primele rânduri, în „Cuvânt…
Citeste mai mult…(publicată în volumul „Despre ce vorbim aici”, Ed. Mircea Cel Bătrân, Olăneşti, 2016) Personaje: Jurnalistul, 35 de ani Cerşetorul, 60 de ani Decor: În fundal, etajul unui bloc. În dreapta, învelit între două plăpumi vechi un bătrân, de bună seamă un cerşetor pripăşit în acel loc datorită necazurilor, ce l-au adus la această condiţie mizeră de om al străzii şi al nimănui. Jurnalistul: Bună dimineaţa! V-aţi făcut un culcuş pe cinste! Cerşetorul: Dacă ziceţi dumneavoastră, aşa o fi! Mai sunt…
Citeste mai mult…
-->
Comentarii
Liliana, unde îți vine la îndemână. Culegem mai ușor de pe blog dar adunăm și de pe grup materiale. De abonament știi?!
Dl. Ioan Muntean, Pentru a fi selectate pentru publicare este necesară postarea textelor la cele două reviste, sau este de ajuns să le postăm pe blogul personal?
Mulțumesc pentru precizări!
@Popescu Daniela, @Nicoleta Mija: - mulţumesc pentru contribuţiile dv./propuneri pentru revista Cronos. Dar pentru a le putea lua în considerare am marea rugăminte de a le reposta în panoul ce se află un pic mai sus "FORUM DE DISCUŢII" făcând clic pe "+Adaugă o discuţie", scrieţi tutlul şi apoi conţinutuil (ca şi pentru orişice postare).
Râmânând pe acest panou de comentarii peste 2-3 zile nu le va mai veda nimeni (din comoditate nu se răsfoiesc paginile comentarilor). Vă mulţumesc.
Amintiri
Poveşti scrise de noi într-o vreme,
Nopţi multe aşternute pe hârtie.
Amintiri din serile noastre boeme,
Privesc iar condeiul, el multe ştie.
Din vremuri trecute…fericite,
Stăteam linistiti, ne priveam mult.
Zile şi nopţi, amintiri adunate,
Pe frunte simţeam un tandru sărut,
Chipul tău drag, un surâs răsare.
Pe umărul tău îmi culc capul,
Şi-i lacrimă în gene îmi apare.
Târziu trudeşte afară şi vântul.
Poveşti scrise cândva la malul mării,
Tăcută stau pe gânduri lângă tine.
Ochii tăi, surâsul la venirea serii,
Mă înţelegi, mă priveşti, este bine.
Poveşti scrise printre brazii pădurii,
Te aplecai spre mine, mă mângâiai.
Aici nu simţeam atingerea căldurii,
Mă priveai, tăceai, numai tu ştiai.
Poveşti scrise de noi într-o vreme,
Senine priviri, copilul de atunci.
Vorbe adunate de noi în poeme,
Şi acum eu scriu lângă tine, tu taci.
Stare
Clipele pleacă departe în veşnicie,
Multe au fost, nu ştiu ce o să mai fie.
Ce a fost ieri, astăzi mult îmi lipseşte,
În clepsidră nisipul repede se risipeşte.
Seara coboară, o clipă mai rămâne,
Cutreieră printre altele mai bătrâne.
Sub pacea somnului gândul s-a ascuns,
Un cântec liniştit numai la mine a ajuns.
Prin frunzişul bulevardului vremea trece,
O clipă, o fotografie…şi-un zâmbet rece.
Doi călători, urmele noastre pe un drum,
Pe cărare clipele toate, un tainic parfum.
Sub desfrunziri de roze de mână mergeam,
Câteva petale în suflet mereu noi furam.
După-amiază liniştită, ploile ţes gânduri,
Clipele rămân aici, ascunse pe multe rânduri.
Se apleacă peste patul meu încă o noapte,
Clipele pleacă, nu vor să mai aştepte.
Amiază de toamnă
Parcă şi vântul toamnei a tăcut,
Mereu prin frunzele ei m-am pierdut.
Să le calc, îmi este mereu cam greu,
Culorile sunt toate în sufletul meu.
Înserarea alte frunze îmi dăruieşte,
Vântul printre arbori iar vuieşte.
Plouă, norii se duc încet departe,
Toamna, hainele ei reci le împarte.
Frunzele uimite plâng în poezii,
Este mai răcoare la orele amiezii.
În minte strâng imagini de demult,
Deschid fereastra, vântul îl ascult.
În fiecare casă toamna se-ntoarce,
Frigul ei multe rele ne mai face.
Ascund sub pământ câțiva bulbi,
Norii sunt ai toamnei harnici robi.
Zilele calde oare unde s-au dus?
Ziua trece spre un colorat apus.
Frunzele cad încet pe caldarâm,
Se scutură teiul meu şi-un salcâm.
Toamna cheamă vântul şi pictorii,
Flăcări în frunze, zboară cocorii.