[…] continuarea însemnării de blog WEEKEND CĂLDUROS
E greu de crezut că se pot atribui atâtea înţelesuri unei bucăţi atât de minuscule de material textil - şi totuşi este adevărat. Chiar de la începuturile sale, costumul de baie bikini a însemnat libertate, distracţie şi un sentiment de eliberare şi şi-a petrecut ultimii ‘61 de ani punând în valoare siluetă feminină - de la formă de clepsidra plină a anilor '50, la cea sportivă a anilor '90 şi 2000.
În... [1946], primul bikini debuta în lumea modei, pe marginea unei piscine. Cu toate acestea, costumul de baie din două piese este astăzi atât de comun - şi, când comparat cu imagini de tipul lui Britney Spears sau Myleen Klass gravide şi dezbrăcate pe coperţile Harper's Bazaar, respectiv Glamour, atât de decent - încât este greu de imaginat şocul privitorilor din acea vreme.
Când inventatorul său, Louis Reard, l-a prezentat la Paris în vara lui 1946, nu a putut găsi nici măcar o singură manechină care să accepte să-i poarte creaţia. Pentru modă şi obiceiurile francezilor, croiala era mult prea scandaloasă. În schimb, a binevoit să-l îmbrace Micheline Bernardini - o dansatoare de striptease - şi astfel a dat naştere unui fenomen mondial.
Deşi premiera unui bikini pe un podium de modă a avut loc în 1946, asta nu înseamnă că abia atunci femeile purtaseră în public un articol vestimentar care să le dezvelească atât de mult corpul.
În secolul IV, de exemplu, gimnastele romane purtau seturi din topuri badeau, chiloţi tip bikini şi chiar un fel de brăţări la picior exact cum poartă astăzi împătimitele de surf de pe plajele din California de Sud.
Însă, la începutul secolului XX asemenea manifestări ar fi fost de neimaginat. Înotătoarele făceau mari eforturi pentru a-şi acoperi fiecare centimetru la plajă. Purtau costume de baie voluminoase şi chiar apelau la o ciudăţenie victoriană numită «the bathing machine» - un fel de cabina din lemn sau pânză cu roţi. Înotătoarea intra în cabină complet îmbrăcată, unde se schimbă în costumul de baie. Apoi, un cal (sau ocazional, doi bărbaţi) împingeau cabina în apă. Înotătoarea ieşea apoi direct în valuri, fără să poată fi observată de pe mal.
În deceniile care au umat, codul vestimentar pentru plajă s-a relaxat considerabil.
În 1907, înotătoarea şi starletă australiană de filme mute Annette Kellerman a fost acuzată de expunere indecentă pentru apariţia sa pe plajă Revere din Boston, într-un costum de baie mulat, cu maieu şi fără mâneci.
Procesul care a urmat a obligat plajele din întreaga Americă să reducă din restricţii. În 1915 deja, majoritatea femeilor purtau costume tricotate sau croşetate, dintr-o singură piesă, denumite maillot.
În mod ciudat, costumul din două piese - care de obicei consta într-un sutien inodat la ceafă şi un chilot care acoperea abdomenul şi buricul, şoldurile şi posteriorul - a pătruns în lumea modei cu mult mai puţin tam-tam decât costumul bikini.
La începutul anilor '40, unele dintre starurile filmelor hollywoodiene (Ava Gardner, Lana Turner, Rita Hayworth) şi multe dintre femeile de pe plajele din America purtau astfel de costume de baie. De ce erau centimentrii de piele de deasupra buricului atât de controversaţi, faţă de zona de sub buric?
Culmea este că unul din codurile vestimentare de la Hollywood permitea rochii din două bucăţi, dar interzicea apariţia buricului pe ecran. Asta înseamna că zona coastelor era considerată sexy şi atrăgătoare, dar tot ceea ce era mai jos era considerat tabu.
[...]
-->
Răspunsuri