Postările lui Costel Zăgan (868)

Filtrează după

O zi cât o sută

O sută și una de zile cu Anna Frank
Doamne
parcă a fost o poveste
Dimineața Dumnezeu ne deschidea ușa
Mama ne chema la masă
Tata
luminos ca soarele
ne făcea cadou înc-o zi
Noi
o luam drept jucărie
Și până se lăsa întunericul
o zăngăneam ca pe-o morișcă
Doamne
ce fericiți am fost 
odată
Costel Zăgan, Contrajurnalul
Annei Frank
Citeste mai mult…

Doamne ce păcat altă iubire neîmplinită

Dragă Kitty mi-au plăcut romanele de dragoste
și pe vremea când îmi erau interzise Fructul o
prit este mult mai savuros din aceeași pricină
Însă vorba poetului Pricina stelei sunt eu adică
tu Așa că mai bine lăsăm cuvintele să iasă în
stradă Poate poezia va salva și de data asta lu
mea Cunosc un poet care a luat Premiul Nobel
pentru Medicină scriind Poezie în vremea ho
lerei Și azi mirosul de migdale amare îmi amin
tește de soarta 
iubirilor
de
ne
împlinit
tata.JPG
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Fagurii zilei sunt plini de miere

Dragă Kitty ai văzut vreodată un pluton de
execuție Așa arată pomii primăvara cu mu
gurii în poziție de tragere ca niște soldați dis
ciplinați au restul lumii în cătare Nu mișcă ni
meni în front Sunt numai ochi și urechi la urmă
torul ordin Îngerul exterminator are comanda În
ordine condamnații își trec în revistă viața amă
nunt cu amănunt A fi sau a nu fi nu mai este o
întrebare Un roi de albine întrerupe execuția
la
fix
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank 
Citeste mai mult…

Conviețuire literară

Aproapele meu se spală pe mâini
cu necazurile mele eretice O face
ostentativ aș putea zice chiar artis
tic Fiecare necaz e smotocit până
ajunge la zero Când ating și eu ex
tazul de la distanță Și preț de-o re
vistă literară interbelică toată lumea
se declară satisfăcută
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Citeste mai mult…

Doină în convalescență

Mult stimată primăvară
până când o iarnă-amară
Până când boală și vânt
și pe-afară și-n cuvânt
Până când doar întrebări
peste nouă mări și țări
Unde-i oare Făt-Frumos
l-ai trimis în iad pe jos
Ne-ai lăsat ai nimănui
patrie gust amărui
Rai în gură dar pe limbă
dracul garda iar își schimbă
Gura dau ca s-o deschid
dar pe buze crește-un zid
Doamne și cu cât vorbesc
mă arde un dor ceresc
Și genunchii prind a spune
Doamne înc-o rugăciune
Costel Zăgan, Doine de (s)pus la rană 
Citeste mai mult…

Sănătos și liber

Dragă Kitty liber sau sănătos
Unde se termină libertatea Și
unde începe teama Sănătatea
mea poate fi o primejdie pentru
ceilalți Dacă rămâi singur Mai are
vreun rost libertatea La ce-mi folo
sește învățătura în vreme de criză
Când sunt rău cu mine Deranjez
pe cineva Îi pasă oare lui Dumnezeu
de credința sau de sănătatea mea

Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank

Citeste mai mult…

Erezia timpului probabil

Stop trecutului stop prezentului
stop viitorului Stop tuturor pro
numelor personale şi mai ales
impersonale Ce se scoală de
dimineaţă s-ar putea să ajungă
în cazul acuzativ Însă nimeni nu
îndrăzneşte să viseze prezentul
nostru cel de toate zilele şi mai
cu seamă cel de toate nopţile Eu
nu sunt tu nu eşti el sau ea nu este
Prin urmare toţi suntem de gaşcă
Nu-i aşa Doamne

Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II

Citeste mai mult…

Dragi compatrioți cu mască

Mă recunoști după mască iubito
La fel și eu România după izoletă
Din spațiu Pământul seamănă c-o rană
Cineva
vorbea despre
 puterea duhovnicească a deznădejdii
Dincolo de acest abis
va începe
o nouă viață
Cred Doamne și mărturisesc
Anna Frank
este
sora mea geamănă
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Primăvară fără cuc domnule

Dragă Kitty încet-încet lumea începe să se  
 
obișnuiască și cu infernul Spurcata capaci  
 
tate de adaptare a omului își spune cuvântul  
 
Îndiferent de mijloace mereu gata de atac și  
 
repliere ecoul pașilor pierduți trezește toți  
 
îngerii de pază  
 
De ciudă  
 
nici  
 
cucul  
 
nu-și  
 
mai  
 
recunoaște  
 
glasul  
 
cu  
 
cu  
 
ri  
 
gu  
 
 
 
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank  
 
 
 
Citeste mai mult…

Povestea morții

Dragă Kitty moartea nu întârzie niciodată
Și folosește la maximum toate căile de ac
ces Însă am prins-o Cu toate că are o memo
rie fenomenală Moartea-i analfabetă Habar
n-are să citească Clandestin Dumnezeu ne la
să în fața ușii speranța Moartea nu bea nici 
coniac nici cafea În schimb îi plac poveștile
Diseară am să-i spun una
A fost odată ca niciodată
Moartea
ultima fiică
a
lui
Dumnezeu
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Dumnezeu rănit

Nici izolați nu suntem singuri dragă Kitty
Soarele pată de sânge înroșește tot orizon
tul Acasă ultima redută exilat pe muchia
de cuțit a disperării Îl înțele pe Cioran din
scoarță-n scoarță Aproape că nu mai am ne
voie să-l recitesc Aproape că nici nu mai tre
buie să te naști ca să mori Aproape prin de
parte vorba poetului
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Primăvară non-stop

Dragă Kitty poftim niște zambile Nu le-am rupt
din grădina mea Numai le-am împachetat în ce
le mai gingașe cuvinte Damful lor îmi amintește
de copilărie De leapșa de lapte-gros de piua și de
alte jocuri și povești din lumea aceea Care-i atât
de departe Și totuși încă aici din fericire Le-am
împachetat pe toate în liniștea din jur Totu-i atât
de frumos Gura primăverii murmură non-stop
poezii de dragoste
Hai
să uităm
totul
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Războiul cu sine însuși

Dragă Kitty vom scăpa și de asta
Dumnezeu e mare Și infinit de bun
Ce a început Are și-un sfârșit
Războiul nu are nevoie de noi
La ce i-ar folosi jocurile noastre
Ori surâsul nostru înghețat de frică
Nu înțeleg Ce ne pândește din întu
neric Să avem răbdare Și drumurile
stau azi acasă
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

Dumnezeu (ne) scrie zilele una după alta

Din pământ zorii se-nalță
cerul se dă la o parte
lumea pune în balanță
viața parcă lângă moarte
Cerul se dă la o parte
să răsară Dumnezeu
și vedem până departe
cum a fost va fi mereu
Să răsară Dumnezeu
lumea pune în balanță
ce-i ușor lângă ce-i greu
din pământ zorii se-nalță
Cerul se dă la o parte
ca o filă dintr-o carte
Costel Zăgan, CEZEISME II
Citeste mai mult…

Erezia fericirii

Mă trezesc în plină poezie E aproape ora
zece Peste drum se lucrează Aud în sfâr
șit vocea copilăriei Prezentul există cu
toate ferestrele deschise Lumina urcă din
spre pământ Din bibliotecă lumea-mi pare
o carte deocamdată închisă O carte pe care
o știu însă pe de rost Citesc din Wittgenstein
Lumea și viața sunt una
Eu sunt lumea
Închid cartea
Despre ceea ce nu se poate vorbi
trebuie să se tacă
Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II
Citeste mai mult…

Prima scrisoare

miercuri, 18 martie 2020
Acasă

Dragi copii!


Nici bine nu m-am despărțit de școală și brusc mi s-a făcut un dor nebun de voi, de neliniștea voastră zgomotoasă, de surâsul vostru agresiv și de tăcerile voastre cu o mie și una de subînțelesuri!
Și începe să mă colinde nu un dor abstract, ci unul foarte, foarte concret, având, bineînțeles toate numele voastre:
Iuliana Naomi Daria Alexandru Beniamin Iosif Emanuel Daniel Ligia-Naomi Betuela Magda Noielia Andreea Lorena Onisim Abel-Elisei Luisa Delia Alexandru Larisa Ema Ruben Ruben-Emanuel Teofil Mario Ruben- Edy Debora Iulian Emanuel Diana Sabin Loredana Andrei Claudiu Amalia Filip ..........................................................
Citez din memorie:
” Pentru mine, Mama este cea mai minunată ființă.
Ea mă iubește și eu la fel.
În fiecare seară, când ajung de la școală, îmi pregătește prăjituri.
Nimic n-aș schimba din asta! ”
Nici eu, fostul vostru profesor de română, nu aș schimba nimic.
Absolut nimic.

Costel Zăgan, Scrisorile unui profesor de română distrat

Citeste mai mult…

Aproapele tău o erezie

Dragă Kitty neîncrederea este boala care
macină zi de zi lumea Nici ura nu-i mai
perversă decât suspiciunea Că aproapele
tău (care oricum nu te mai iubește) ți-a
și luat măsura prezumtivă a gropii în ca
re prietenește te aruncă de mai multe ori 
pe zi Salt înapoi 
prieten 
la
orizontul
zilei
Costel Zăgan, Contrajurnalul Annei Frank
Citeste mai mult…

De dragoste

Mă îmbăt
cu noaptea
din
ochii tăi
albaștri
Frumoaso
Lasă-ți
mâinile
să cânte
pe
trupul meu
Dezacordat
de
toată
tristețea
lumii
Noaptea
ți-a
aprins
sânii
Ca pe
Farul
din
Alexandria
Valurile
izbesc
cu
stele
Costel Zăgan, Ode gingașe
Citeste mai mult…
-->