Omule, nu te lăsa condus ca vita-n turmă
De văcarii care îți pocnesc din bice-n urmă,
Demnitate și curaj prin vene să îți curgă
Ș-ai să vezi cu ochii tăi cum relele se curmă.
Ioan Friciu. 31.01.2021
Postările lui Friciu Ioan (487)
Filtrează după
O lume-ntreagă trebuie acum să recunoască:
Azi moda cea vestimentară presupune mască!
Rugămu-ne profund ca nu cumva să vină vremea
Ca nevoiți să fim ca-n loc de pălărie să purtăm o cască.
Ioan Friciu, 30.01.2021
De vei visa urât când negre gânduri te frământă
Și când nimic ce vezi frumos în jur nu te încântă,
Îngenunchează-n rugă cu privirea către soare
Ca prima rază caldă să-ți aducă pacea sfântă.
Ioan Friciu, 28.01.2021
Ne pândește crudul invizibil inamic
Peste tot în lume, deși speram că-i un nimic,
Dar pe zi trecută prefăcutu-sa perfid
Pe Om să îl răpună ori de-i mare ori de-i mic.
Ioan Friciu, 27.01.2021
Copii plecați spre depărtate țări în pribegie,
Părinți rămași cu griji și cu adâncă nostalgie
Rugându-se fierbinte ca să-i ocrotească soarta
Și visul lor să fie împlinit ca prin magie.
Ioan Friciu, 24.01.2021
Purtând umil pe cap coroana grea din asprii spini,
Ducea pe umeri greaua cruce pentru presupuse vini
Pe Via Dolorosa urcâd spre locul de martiriu,
Ca mântuiți să fim și pe Golgota pelerini.
Ioan Friciu, 23.01.2021
DE LA NAȘTERE ȘI CÂT TRĂIEȘTE, OMUL MULTE-NVAȚĂ-Rubai
De la naștere și cât trăiește, omul multe-nvață
Și se crede erudit, să dea și altora povață
Cum să facă și să dreagă ca s-ajungă-n bunăstare,
Dar ce folos când firul vieții e subțire ca o ață.
Ioan Friciu, 22.01.2021
Câte stele aș putea să număr când s-aprind pe-al nopții cer
Și spre faptul dimineții, câte în lumina zilei pier?
Pierd din ochi înșiruirea vrăjit fiind de încântare
Căci cupola înstelată-i o feerie plină de mister.
Ioan Friciu, 21.01.2021
Spic bătut de arșițele verii-n lanul des de grâne
Din mirabilul tău snop se zămislește sfânta pâine,
Roagă-te plugarule ca boabele întregi să crească,
Hrană să ne fie-n ziua cea de astăzi și de mâine.
Ioan Friciu, 19.01.2021
Măgarul vrea să se exprime, dar nu știe să vorbească
Ș-atunci ca recompensă început-au lungi urechi să-i crească,
Mai bine să perceapă de i se pune-n cârcă vreo povară
Și dâca să-i devină manifestă, să nu mai slugărească.
Ioan Friciu, 18.01.2021
Floarea-și va deschide alb corola-n pomul de cais,
Arome-mbătătoare m-or duce pe tărâm de vis
Purtându-mă pe aripi în zbor înalt peste livezi,
Oniris mă va scoate din cercul lumii-n veci închis.
Ioan Friciu, 17.01.2021
Lumea cea creată sublima-va în substanța primordială
Ca să se nască garanția că s-așterne pacea mondială
Ș-apoi se va întoarce la îndepărtatele astrale începuturi,
Ca existența să pornească în liniștea universală.
Ioan Friciu, 16.01.2021
Când spre apusul vieții regretele te copleșesc
Că aripi noi să zbori spre începuturi nu-ți mai cresc,
Să nu disperi ci dimpotrivă-n sine să te bucuri
Că mergi tot înainte peregrin pe drum ceresc.
Ioan Friciu, 12.01.2021
Iarna-și varsă tot argintul peste codrul ruginit,
Peste cer întinde vălul de un alb nemărginit
Și își vâră aprig colții în ce-i viu și mișcător
Prin cetăți pline de viață ori cătun părăginit.
Ioan Friciu, 10.01.2020
Prin minte-mi scormonesc idei ce mi se decantează-n suflet
Precum cascadele din Pirinei ce cad în gol cu-n urlet
Trezindu-mi conștiința din adânca dulce adormire,
Să fac poemul să pornească-n lume cu ecou de tunet.
Ioan Friciu. 09.01.2021
Încremenirea-nvăluită-n alba haină hibernală
E adormită sub nămeții troeniți de vântul în rafală,
Dar ar putea să se trezească fără a băga de seamă
Și consecința care vine nu va fi deloc banală.
Ioan Friciu, 08.01.2021
Creația lumii o simțim ca pe un fapt palpabil
Ce pentru mintea omenească pare totuși inefabil,
Dar ce savanți școliți sub soare ar putea ca să dezlege
Acest mister ascuns de demiurg în confundabil?
Ioan Friciu, 07.01.2021
Curg apele în jos prin vaduri, spre obârșii nu revin în veci,
Să nu aștepți inert pe maluri din priviri să le petreci
Că tot așa și ființa curge de la origini spre neant
Și nu rămâne din palpabil nici urma lespezilor reci.
Ioan Friciu, 05.01.2021
Dacă nostalgiile trecutei tinereți încep să te-mpresoare
Și-ți simți a ta conștiință încărcată de a grijilor strâmtoare,
Gândește limpede acum, ca om rațional teluric trăitor ,
Să vezi mental, cum prin hățișul aspru intră razele de soare.
Ioan Friciu, 04.01.2021
Șederea Omului pe Terra este numai simplu vis
Ce se înfiripează-n clipa-n care ochii i-a deschis,
Dar vremuri trec și vremuri vin cu fapte rupte din real
Și-l vor urma ca umbra până-n al pământului abis.
Ioan Friciu, 03.01.2021
-->