Postările lui MARA EMERRALDI (87)

Filtrează după

COLIND PENTRU MESIA ȘI MAICA SA MARIA

Postat de MARA EMERRALDI pe decembrie 22, 2020 la 19:03
 
Deschisă-i calea de o stea,
În cer și pe pământ,
Se naște-al nostru Mesia,
Din Tată și Cuvânt.
 
Magii privesc tot dupa ea,
Daruri de preț aduc.
Se naște-al nostru Mesia,
Se naște Sfântul Prunc.
 
Pruncul Cel Sfânt ni-e dăruit
În ieslea de la boi.
Se naște-al nostru Mesia,
Scaparea pentru noi.
 
Din cer se lasă reveria,
Imnuri la Împărat,
Se naște-al nostru Mesia
- Pământu-ncununat.
 
O, Preacurată Maria
Cântare-ți înălțăm.
Născut-ai pe Iisus Mesia,
Slavă - te lăudăm.
 
Din sfânta-ți taină - fecioria -
Și umbra a Duh Sfânt,
Născut-ai pe Iisus Mesia,
În iesle pe Pământ.
 
Gonit-ai fost ca paria,
Ajunsă-n Betleem,
Născut-ai pe Iisus Mesia,
- Scoți lumea din blestem.
 
Crăciunul este ctitoria,
Maică-al tău Rod din pântec
S-a născut, neamuri, Mesia,
Laudă înălțati în cântec!
 
Frumos colind cu bucuria
Din suflete pornește,
S-a născut, neamuri, Mesia,
Ce-n lume păstorește.
 
21 dec 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

ADIO-ȚI SPUN

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 29, 2020 la 16:30
Adio-ți spun, nebun ce mă iubești,
Visează-mă de poți din amintire.
De-acolo, sus, din sferele celești
Îți voi trimite semn - un semn de amăgire.
Adio-ți spun, nebun de curcubeu,
Ce din adânc de vremuri noi ne știm,
Un Lear pe drumul vieții ce-și caută mereu
Regatul de iubire și țelul tău sublim.
Adio-ți spun, nebun înflăcărat,
Ce dintr-o lume de culori mă știi,
Veșnic îndrăgostit - marele tău păcat,
Tu, astfel, poți să mă atingi, să mă învii.
Adio-ți spun, nebun cum doar eu te-am văzut.
Tu urci Olimpul vieții ca să iei
Scânteia din cenușă, pe ea să ți-o faci scut ...
O lași să-ți curgă-n vene și-n slova din condei.
Adio-ți spun, înlănțuit rămâi
Alt Prometeu ce focul l-ai furat!
Eu mă întorc la dragostea dintâi
- La dorul nesfârșit. La Tatăl-Împărat.
29 nov 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

ADIO-ȚI SPUN

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 29, 2020 la 16:30

Adio-ți spun, nebun ce mă iubești,

Visează-mă de poți din amintire.

De-acolo, sus, din sferele celești

Îți voi trimite semn - un semn de amăgire.

Adio-ți spun, nebun de curcubeu,

Ce din adânc de vremuri noi ne știm,

Un Lear pe drumul vieții ce-și caută mereu

Regatul de iubire și țelul tău sublim.

Adio-ți spun, nebun înflăcărat,

Ce dintr-o lume de culori mă știi,

Veșnic îndrăgostit - marele tău păcat,

Tu, astfel, poți să mă atingi, să mă învii.

Adio-ți spun, nebun cum doar eu te-am văzut.

Tu urci Olimpul vieții ca să iei

Scânteia din cenușă, pe ea să ți-o faci scut ...

O lași să-ți curgă-n vene și-n slova din condei.

Adio-ți spun, înlănțuit rămâi

Alt Prometeu ce focul l-ai furat!

Eu mă întorc la dragostea dintâi

- La dorul nesfârșit. La Tatăl-Împărat.

29 nov 2020

Mara Emerraldi

Citeste mai mult…

OM - DIHOTOM

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 13, 2020 la 11:42
 
Lăsat Lege - un magnet
- contradicție cu sens -
din atomi cu număr ,,Z",
complex în acest demers;
 
Omul - Univers ascuns,
Duh și sânge-n trup solid -
Taină grea ... greu de pătruns,
Cuvânt amplu și valid,
 
Adevăr din Ochi creat,
Cu matricea cea divină,
Om, din două-mperecheat,
O silabă de Lumină.
 
,,O" - rupt dintr-un infinit,
O coloană verticală
- privirea-i înspre zenit;
Lângă el, semn de fecioară ...
 
Om-Cuvânt scris dintr-un gând,
Cosmic act de Împărat,
- Eresuri filosofând -
Din două în două, adunat.
 
13 nov 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

DĂ-MI VOIE

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 11, 2020 la 8:54
 
Dă-mi voie ca să tac la tine-n suflet,
Dă-mi voie ca să tac la tine-n gând,
Dă-mi voie să mă plimb cu al meu umblet,
Dă-mi voie-n ipostaze, rând pe rând!
 
Dă-mi voie să îți fiu a ta nălucă,
Dă-mi voie să apar chiar în zadar,
Dă-mi voie să fiu dorul tău de ducă,
Dă-mi voie să te-ating și să dispar!
 
Dă-mi voie, rogu-te, muză să-ți fiu,
Dă-mi voie-n mângâierea palmei tale,
Dă-mi voie - strălucirea din argintul viu,
Dă-mi voie să fiu dor - o lavă moale!
 
..............................................
 
Dă-mi voie, Doamne, să fiu sentiment,
Dă-mi voie ca să fiu incandescență,
Dă-mi voie, pentru fiecare continent,
Dă-mi voie, Tată, a fi o dulcea penitență!
 
Dă-mi voie-Ți zic, o roată să o-nchei,
Dă-mi voie în albastru-Ți cer,
Dă-mi voie toate-acestea dacă vrei,
Dă-mi voie, Doamne, ofrandă să m-ofer!
 
Eu sunt voirea Ta - Misterul efemer.
 
10 nov 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

STATUIA

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 9, 2020 la 11:12
 
Din stanca ta, eu m-am născut.
Eu chipul l-am avut în piatră.
Căldură ta din măruntaie m-a umplut,
Suflet că soarele îmi arde-n vatră.
Că bradul mă înalț, eu, din sămânţa,
Din ridurile tale cuaternare.
Poală lui verde mi-e aripi în fiinţa
Cioplită-n roca muntelui, Măriei Sale.
Eu mă înalț spre cer cu vântul,
Cu firele de praf ce le ridică;
De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul
Şi îl coboară-n stropii care pică.
Pe-afară rece, din clocot făurită,
Gândirea dura, flacără ce frige,
Statuie mândră-n piatră dăltuită,
Prin vene-mi curge apă-n loc de sânge.
Cu cremenea fiinţei mele,
În înălţimi ating Fecioara.
Mi-e fruntea-ncununată doar cu stele,
De la Fecioara ce se vede seară.
Eu plâng cu picurii de rouă
Şi plâng cu stropii mari de ploaie,
A mea durere v-o transmit şi vouă,
Al vostru suflet împietrit să-nmoaie.
Statuie sunt printre statui umane,
Cu suflete-mpietrite de o viaţă dură,
Cu oameni tâmpi ce-şi ţin furia în membrane,
La fel cum eu şi ei pe Dumnezeu conjură.
Ei cer o viaţă-n care fericirea …
Moneda calpă-i este preţul ,
Dar eu, ÎL rog, să-mi sfarme împietrirea,
Căldură Lui să îmi topească-nghețul.
 
2015
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

STATUIA

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 9, 2020 la 11:11
 
Din stanca ta, eu m-am născut.
Eu chipul l-am avut în piatră.
Căldură ta din măruntaie m-a umplut,
Suflet că soarele îmi arde-n vatră.
Că bradul mă înalț, eu, din sămânţa,
Din ridurile tale cuaternare.
Poală lui verde mi-e aripi în fiinţa
Cioplită-n roca muntelui, Măriei Sale.
Eu mă înalț spre cer cu vântul,
Cu firele de praf ce le ridică;
De pe-a mea frunte rece-mi duce gândul
Şi îl coboară-n stropii care pică.
Pe-afară rece, din clocot făurită,
Gândirea dura, flacără ce frige,
Statuie mândră-n piatră dăltuită,
Prin vene-mi curge apă-n loc de sânge.
Cu cremenea fiinţei mele,
În înălţimi ating Fecioara.
Mi-e fruntea-ncununată doar cu stele,
De la Fecioara ce se vede seară.
Eu plâng cu picurii de rouă
Şi plâng cu stropii mari de ploaie,
A mea durere v-o transmit şi vouă,
Al vostru suflet împietrit să-nmoaie.
Statuie sunt printre statui umane,
Cu suflete-mpietrite de o viaţă dură,
Cu oameni tâmpi ce-şi ţin furia în membrane,
La fel cum eu şi ei pe Dumnezeu conjură.
Ei cer o viaţă-n care fericirea …
Moneda calpă-i este preţul ,
Dar eu, ÎL rog, să-mi sfarme împietrirea,
Căldură Lui să îmi topească-nghețul.
 
2015
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

TRANSCEDERE

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 9, 2020 la 10:46
TRANSCEDERE
 
S-a rupt ceva, timpul s-a spart,
iar veșnicia e încremenită;
pe nava vieții-mi văd de cart,
marea este de-un calm ... prea liniștită.
 
Nu-i nici caniculă, nici ger
- e-o acalmie a răbdării,
taină tăcută - plin mister -
se-așterne-n pragul înserării.
 
Amurgu-mi dăruie extaz,
o plenitudine a firii;
nava-mi se-ndreaptă spre-un talaz ...
Mă dor de dorul nemuririi!
 
..............................................
 
Pași repezi, repezi mă animă
pe ritmul vieții sinuos,
impact puternic, de pomină,
cu mult frumos ce-i dureros ...
 
Fulgerul gândului se-ndreaptă,
un paradox înspre ... mai sus;
,,înspre Lumină" - aud în şoaptă ...
E-un gând de unda mării-adus.
 
.............................................
 
Plec în periplu cosmic, ideal,
Bagaj - doar ce e bun și e frumos;
de cariu și de șoareci timpu-i ros,
Eu, trec în spațiul cel universal.
 
Mă-ntorc pe un tărâm visat
Eu, boț de humă - urobor -
apropiere ne-ncetat'
spre Infinit - întâiu-mi dor.
 
9 nov 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

TRANSCEDERE

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 9, 2020 la 10:46
 
S-a rupt ceva, timpul s-a spart,
iar veșnicia e încremenită;
pe nava vieții-mi văd de cart,
marea este de-un calm ... prea liniștită.
 
Nu-i nici caniculă, nici ger
- e-o acalmie a răbdării,
taină tăcută - plin mister -
se-așterne-n pragul înserării.
 
Amurgu-mi dăruie extaz,
o plenitudine a firii;
nava-mi se-ndreaptă spre-un talaz ...
Mă dor de dorul nemuririi!
 
..............................................
 
Pași repezi, repezi mă animă
pe ritmul vieții sinuos,
impact puternic, de pomină,
cu mult frumos ce-i dureros ...
 
Fulgerul gândului se-ndreaptă,
un paradox înspre ... mai sus;
,,înspre Lumină" - aud în şoaptă ...
E-un gând de unda mării-adus.
 
.............................................
 
Plec în periplu cosmic, ideal,
Bagaj - doar ce e bun și e frumos;
de cariu și de șoareci timpu-i ros,
Eu, trec în spațiul cel universal.
 
Mă-ntorc pe un tărâm visat
Eu, boț de humă - urobor -
apropiere ne-ncetat'
spre Infinit - întâiu-mi dor.
 
9 nov 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

O MOLECULĂ DE IUBIRE

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 3, 2020 la 9:11
 
Eu n-am cerut prea mult,
- o molecula de iubire.
În viața-mi de tumult,
mi-a fost o amagire.
 
Apoi, dat-am himera iubirii
pentru cuvânt. În vers
pus-am culorile orbirii ...
O, știu, e greu de înțeles.
 
Trăirea exprimată,
puțin din eul liric,
din toamna fermecată,
din cadrul cel idilic ...
 
Le-am înghețat în iarnă
- pastelul ce l-am scris.
,,Statuia'' se încarnă,
rămân, doar, eu, c-un vis ...
 
La poarta disperării
bătut-am și-am strigat.
Răspuns din largul zării,
timp ... timp am așteptat.
 
Plămadă din durere,
o facere, o alta
apar ca o părere
cioplită cam ... cu dalta ...
 
Năluca cea din vis,
ce-apar și iar dispar,
rămâne ce am scris
aici și ... la ziar ...
 
Dorințe răstignite
pe a lui Procust pat,
scurtate sau lungite ...
Nimic n-a mai contat.
 
.......................................
 
E-un semn de prețuire
- mă-ntorc la-ntâia-mi vrere -
,,o moleculă de iubire''.
Iubirea-n veci nu piere!
 
31 octombrie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

O MOLECULĂ DE IUBIRE

Postat de MARA EMERRALDI pe noiembrie 3, 2020 la 9:09
 
Eu n-am cerut prea mult,
- o molecula de iubire.
În viața-mi de tumult,
mi-a fost o amagire.
 
Apoi, dat-am himera iubirii
pentru cuvânt. În vers
pus-am culorile orbirii ...
O, știu, e greu de înțeles.
 
Trăirea exprimată,
puțin din eul liric,
din toamna fermecată,
din cadrul cel idilic ...
 
Le-am înghețat în iarnă
- pastelul ce l-am scris.
,,Statuia'' se încarnă,
rămân, doar, eu, c-un vis ...
 
La poarta disperării
bătut-am și-am strigat.
Răspuns din largul zării,
timp ... timp am așteptat.
 
Plămadă din durere,
o facere, o alta
apar ca o părere
cioplită cam ... cu dalta ...
 
Năluca cea din vis,
ce-apar și iar dispar,
rămâne ce am scris
aici și ... la ziar ...
 
Dorințe răstignite
pe a lui Procust pat,
scurtate sau lungite ...
Nimic n-a mai contat.
 
.......................................
 
E-un semn de prețuire
- mă-ntorc la-ntâia-mi vrere -
,,o moleculă de iubire''.
Iubirea-n veci nu piere!
 
31 octombrie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

ICOANELE SĂ PLÂNGĂ, NU-I PĂCAT?

Postat de MARA EMERRALDI pe octombrie 13, 2020 la 9:34
O, nu mai puneți lacrimi pe obraji la sfinți,
Primiți au fost de la străbuni, părinți!
Ne-au dăruit ce-aveau ei mai curat
- Icoanele să plângă, nu-i păcat?
 
Ne-au dat belșugul Cuvântului ceresc,
Culoarea Raiului pe plaiul românesc,
Din chinul aspru ce voit l-au îndurat
- Icoanele să plângă, nu-i păcat?
 
Plânge icoana Lui Iisus cu lacrimi,
Noi vinovații o murdărim cu patimi,
Aceleași suliți străpung pe Împărat
- Icoana Lui să plângă, nu-i păcat?
 
Şuroaie curg din ochii Maicii Sale,
Mărgăritare neoprite-n cale,
Pentru-al ei Fiu ce Tatăl ni l-a dat
- Icoana ei să plângă, nu-i păcat?
 
Octombrie, anu-acesta o Sfânt-a arestat,
La Iași o catedrală în doliu s-a-mbrăcat,
Întreb ca pân' acum, întreb neîncetat
- Icoana Cuvioasei să plângă, nu-i păcat?
 
................................................
 
O, eră a decadenței ce nu-ți găsești hotar,
Spațiu nelimitat în minți fără habar!
O, vremuri fără glorii cu timpul înfierat
- Plâng sfinții în icoane, aceasta, nu-i păcat?
 
11 octombrie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

VIVA CLICKULUI DISTANȚĂ!

Postat de MARA EMERRALDI pe Septembrie 11, 2020 la 15:24
VIVA CLICKULUI DISTANȚĂ!
 
Ne cunoaștem la un click distanță,
Suntem toți egali, de-aceeași importanță,
Tu și ei și eu oameni cu prestanță
Viva! Viva! Viva, clickului distanță!
 
Circulă-n artere aceeași substanță,
Îmbătați fiind pentru siguranță,
Tu și ei și eu cu aceeași ştanță
Inconfundabil sunet al clickului distanță!
 
Orice-mprejurare, orice circumstanță
Impune, astfel, o echidistanță,
Tu și ei și eu fiind în siguranță,
Viva! Viva! Viva, clickului distanță!
 
De verde, de roș, de-aceeași nuanță,
Rigizi sau molatici, ori de ești chiar zdreanță,
Tu și ei și eu ... fără relevanță ...
Inconfundabil sunet al clickului distanță!
 
Împreună, toți, prinși d'exuberanță,
Verticali, gheboşi și cu nonșalanță,
Tu și ei și eu - marea ignoranță,
 
Facem performanță din multă speranță,
Fredonând tăcuți o noua romanță,
Viva! Viva! Viva, clickului distanță!
 
11 septembrie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

REVELAȚIE

Postat de MARA EMERRALDI pe August 20, 2020 la 20:49
REVELAȚIE
 
Mi-e drumul spre iarnă pavat,
Din frunze de aur cresc fluturi,
Roiesc în văzduh pe un drum revelat,
Îi sărut cu un gând pentru noi începuturi.
 
Mi-e drumul spre iarnă pavat ...
Trecutul pe piatră își are
al vieții sigiliu marcat și gravat
- viitorul trăit ce în urmă dispare.
 
Din frunze de aur cresc fluturi ...
Un zbor spre un mâine ceresc,
mă-nalță spre alte minuturi
a toate, și în toate eu cresc.
 
Roiesc în văzduh pe un drum revelat ...
Cai-mi albi despletiți - gândurile,
pe arcade de timp fac un salt exaltat,
copite de fulger îmi sparg vremurile.
 
Îi sărut cu un gând pentru noi începuturi.
Reverența o fac de final,
mă grăbesc spre alte ținuturi,
contopire cu-amurg pe-un alb cal ...
 
Și ...
Îi sărut cu un gând pentru noi începuturi.
Și ...
Roiesc în văzduh pe un drum revelat.
Și ...
Din frunze de aur cresc fluturi.
Și ...
Mi-e drumul spre iarnă pavat.
 
20 august 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

TĂCEREA MACULUI

Postat de MARA EMERRALDI pe August 19, 2020 la 19:25

Cum cântă vântul şi-i dansează
Tot câmpul înflorit de maci!
Gingaşa floare, ea visează
Cum îi spui versuri, deşi ...
- Taci!

I-mbrățisează larg safirul.
Trece un nor căruia-i placi,
Îşi stoarce lacrima pe firul
Îmbujorat. Un zâmbet roş şi galeş ...
- Taci!

Smaraldului ce te-nconjoară
Culoarea inimii îi faci.
Cântul îți este de fecioară,
Muzica liniştii când ...
- Taci!

O mân-ntinsă îi atinge,
O mângâiere de stângaci.
Floarea petalele îşi frânge
În palma-i piedestal, şi ...
- Taci!
................................................

Tabloul plin - o simfonie,
Înalța ruga purpurie
La înger paradisiac,

Eliberează din robie
Sufletu-mi, vorba-mi reînvie
Prinse în bolul lui ... Tic ... Tac.

19 august 2017
Mara Emerraldi

Citeste mai mult…

PHEONIX

Postat de MARA EMERRALDI pe August 18, 2020 la 16:36
 
La subsuoară mi-am luat,
cutia cu speranțe,
acolo-n ea le-am îngropat.
Aveau prestanțe și pe ele ştanțe.
 
Timpul ... și el mi-a fost furat,
de micul ceas de aur,
cu limbile l-a devorat.
O, micul meu balaur.
 
Îmi făurisem idealuri,
luptatu-m-am cu zmeul,
valul eram izbit de maluri.
- Îmi conturam dicteul.
 
................................................
 
Trait-am și am ars în jar
- o Pheonix renăscută
cu inima smarald; El un Olar
învârte roata, tăcut și mă ascultă.
 
Flăcari din jar se întețesc ...
Din mine-a mea scapare ...
Totul decurge-așa firesc ...
Firescu-ncet dispare.
 
...............................................
 
Doar focul arde linistit
a lumânari-aprinse
a călătoarei ce a ostenit ...
Speranțe, timp, sunt stinse.
 
18 august 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

VIS - COSMICĂ ÎMPREUNARE

Postat de MARA EMERRALDI pe August 11, 2020 la 11:05
 
M-am logodit cu Infinitul,
Boțul de tin-ajunge stea;
Îl rog pe Dânsul să îmi dea,
Un vis, colțul de Rai - Cuvântul.
 
Magia lui să îmi deschidă
O lume cu trăiri celeste,
Unde nimic e fără veste,
Eu să fiu zână, ori silfidă.
 
Să îmi deschid-a Lui magie,
Un Cosmos fără de mistere,
Unde nimic, în veci nu piere ...
Sunet, culori, splendori - o feerie.
 
................................................
 
O, cosmică împreunare!
O, vis ce-ades mă urmărești,
Mă prinzi în lumi ce le zideşti ...
În vers adorm, ca o chemare.
 
................................................
 
În lumea asta mi-aș lăsa bocancii -
Murdari de glodu-ntunecat,
Să intru fără de păcat ...
- Sunt negri și cârpiți - săracii.
 
Pe pat de vers să mă las moale,
Să înfloresc din sărăcie,
O flacără de mac ce-nvie,
Se unduie-n lumin-agale.
 
În vis m-afund, mă las, plutesc ...
E-un dor nebun de început,
Să fac ce-n timp nu am putut,
Și n-am 'drăznit nici să gândesc ...
 
Un colț de Rai, cuvântul, altul, visul,
În intervalul timpului cu paranteze,
Din lumea prinsă-n teze și-antiteze,
Eu fug să mângâi necuprinsul.
 
...............................................
 
O, cosmică împreunare!
O, vis ce-ades mă urmărești,
Mă prinzi în lumi ce le zideşti ...
În vers adorm, ca o chemare.
 
Mara Emerraldi
11 august 2020
Citeste mai mult…

ZIDIRE IN DURERE

Postat de MARA EMERRALDI pe August 5, 2020 la 11:12
 
Luat-am doctoratul în greu, făcutul-am știință.
- trecut-am suferința pe hârtie;
am cercetat și experimentat-am atâta suferință ...
cine-o citește-o vede, o simte încă vie.
 
Nebuna mea ființă
cu gânduri despletite,
ce-au prins culoarea nopților de smoală,
a căutat vibrare în frunze ruginite,
când, ultim gest-omagiu, se frâng ...
Palma rămâne goală.
 
O pulbere-aurie se scurge-ncetişor,
iar degetele ce-au fost cândva căuş,
deschid o cale a frângerilor care și-acestea mor ...
doar gândul zboară liber și este jucăuș.
 
Acestuia din urmă, ce mult l-am frământat,
de diamant i-am dat tărie și sclipiri;
zidit-am castele preamărețe cu turnuri de cobalt
- cuvinte rostuite, 'nălțate-n nemuriri.
 
Zidire din zidire - un act cugetător ...
Filosofii sunt spuse ...
când viața este artă - cu sau fără vrere ...
Creația în sine-i durere, e chin copleșitor,
E focul care-L arde pe Artist.
 
Artistul, El, în veci nu piere.
 
Mara Emerraldi
5 august 2020
Citeste mai mult…

COPILULUI DIN NOI

Postat de MARA EMERRALDI pe iunie 1, 2020 la 17:00
Adorabil copil,
Respectabil adult,
Timpul trece tiptil,
Strâns din puțin spre mai mult ...
Aduni clipele-n an,
Anii aduni într-un zbor,
Zâmbind dulce, spontan,
Te trezești călător
Într-o viață - un vis.
Visu-i rupt din etern,
Unde totu-i admis ...
Rătăcire-n extaz sau infern.
Ești pierdut în tumult,
Bâjbâiești un profil într-un stil,
Respectabil adult,
Adorabil copil ...
1 iunie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…

COPILULUI DIN NOI

Postat de MARA EMERRALDI pe iunie 1, 2020 la 17:00
Adorabil copil,
Respectabil adult,
Timpul trece subtil,
Strâns din puțin spre mai mult ...
Aduni clipele-n an,
Anii aduni într-un zbor,
Zâmbind dulce, spontan,
Te trezești călător
Într-o viață - un vis.
Visu-i rupt din etern,
Unde totu-i admis ...
Rătăcire-n extaz sau infern.
Ești pierdut în tumult,
Bâjbâiești un profil într-un stil,
Respectabil adult,
Adorabil copil ...
1 iunie 2020
Mara Emerraldi
Citeste mai mult…
-->