Nopți albe, de coșmar
de curaj interimar
ce încet se-ndepărtează
Lacrimilor ce-i urmează...

Nopți pline de mângâieri
În timidele tăceri
Fără glas, fără suspine
Și doar de tristețe pline...

Nopți lungi, fără sfârșit,
Câtă pace am cerșit
Ca să-i fie de alin!
Ai fugit cu pas felin

Fără să te uiți în urmă,
La durerea ce îl scurmă;
Însă, eu am înțeles...
Tu ca înger l-ai ales...