Despre poezia ,,Iarna pe uliță" - George Coșbuc
Mi-a plăcut foarte mult această poezie, dar în urmă cu vreo trei luni recitind-o am observat ceva care mie îmi pare a fi ilogic în primele trei strofe. Întrucât eu nu sunt filolog și deci nici Critic Literar, aș dori să știu dacă cineva ar putea să mă dumirească cu privire la logica acestor strofe. Mulțumesc foarte mult!
-->
Răspunsuri
Limba spargă românească este inventată de Nina Casian care este de fapt un fel de limbă păsărească doar de ea știută... și nu găsesc niciun translator sau dicționar de spargă...
Versul ,,În câmpul ce ițea de bruturează," eu l-aș traduce după cum urmează:
În câmpul ce mijea de brut, . Bruturează eu cred că ar deriva de la cuvântul brut care conform ,,dexonline" înseamnă și:
brut1 sn [At: POLIZU / V: ~ă sf / E: svc brut] (Reg) Pâine neagră, de calitate inferioară.
Apacepelp soponepetâp epestepe opo soponapatăpă depe păpăsăpărepeapascăpă depe apa Nipinepeipi Capasipiapanp!
Nipinapa Capasipiapanp
ei da, e vorba de Nina Casiam, dar cea aâi scris dv. e în limba păsărească, nu în limba şpargă (găsiţi aici pe site mai multe poezii scrise şi de mine în limba spargă!)
Apropo:
vă supun atenţiei următoarea poezie (sonet)
Poezie în limba spargă
În câmpul ce ițea de bruturează,
A cțipitat un ptruț, ce-i drept cam bumbarbac,
Dar zumbărala ghioală, încă trează,
A cropoțit aproape, în cordac:
Ce pisindreaua mea de brutușleagă,
Și șomoiogul meu cu zdrolociță,
Mi-ai bosfroholojit stroholojina!
Țichi-mi-ai sima simibleagă!
Morala: În lanțuri apa să se tragă!
Vă rog să-mi spuneţi ce este logic sau ilogic în această poezie?
Pardon! Plopii erau fără soț adică erau trei sau poate cinci plopi... De la ,,dexonline" citire:
,,SOȚ, soți, s. m. 1. Bărbat căsătorit considerat în raport cu soția lui; bărbat. ♦ (La pl.) Cele două persoane de sex opus unite prin căsătorie. ♦ (Înv.) Soție, nevastă. 2. (Pop.) Tovarăș, însoțitor; asociat. 3. Obiect care, împreună cu altul (similar), formează o pereche. ◊ Loc. adj. și adv. Cu (sau fără) soț = cu (sau fără) pereche, în număr pereche (sau nepereche), par (sau impar). – Lat. socius.
A doua strofă este perfectă din punct de vedere temporal!
Marturisesc că nu am citit încă ceva din scrierile Dumneavoastră și deci o să văd dacă voi găsi ceva care nu înțeleg și atunci voi cere umil explicații...
pardon la pardon: păi e clar cu definiţia dex soţi, soţi; dar cu sau fără soţ (par impar) e altă treabă - e clar că avem un număr mai mare de 1 de plopi, dar nu putem spune logic că sunt cu soţ sau fără soţ ca număr, că nu reiese că i-a numărat cineva. Ar fi ca şi cum am spune "o femeie" - e fără doţ, două femei e clar că sunt cu soţ. De ce? Ştim noi dacă au sau n-au soţ/soţi?
În loc de "plopii fără soţ" de ce nu a spus poetul "plopii în număr impar"?
E clar dă "disertaţia" mea e absurdă - poetul s-a exprimat metaforic, nu logic, precum şi cea referitoare la "iarna pe uliţă"...
După mine aspectul logic sau ilogic al unei exprimări îl analizăm în lucrări ştiinţifice, în poezie (literatură" analizăm metafore nu logicisme.
Iată cum aș fi scris eu primele două strofe din poezia ,,Iarna pe uliță" - George Coșbuc, astfel încât să nu fie în contradicție cu toate celelalte strofe:
De aproape-o săptămână
A tot nins, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau cunună,
Peste sat.
Nu e soare, dar e bine
Și pe uliți nu e fum.
Vântu-i liniștit acum,
Doar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Am mai spus-o: în poezie (dar în literatură în general) logica nu se simte confortabil. După mine abordând logica în metafora poetică nu l-am fi avut pe Coşbuc, sau pe Eminescu şi mulţi alţii. Am învăţat treaba că metafora nu e logică abia după ce am căpătat ceva experienţă în ale scrisului... (culmea controversele ilogice în poezie mă fascinează şi le puteţi găsi din plin în scrierile mele)
Dați exemple de poezii scrise de Mihai Eminescu care conțin metafore fără logică...
-
1
-
2
de 2 Următor →