Credinţe populare, tradiţii, semne: 8 august – Purtatul căciulii
~ Dacă roua nu se usucă până la amiază, nu va ploua. ~
Obiceiul vestimentar obliga bărbatul să poarte căciula între Sântămarie (15 aug.) şi Sângiorz (23 apr.) şi pălărie între Sângiorz şi Sântămarie. Acest obicei era respectat pe întreg teritoriul românesc. Cei care uitau să-şi schimbe pălăria cu căciula la Sântămărie erau atenţionati cu zicala populară: „a venit Sântămărie / te-ai pişat în pălărie!”
Condiţii atmosferice, în înrăutăţire, pe măsura apropierii iernii, aduc în actualitate portul căciulii. Cu sau fără clape, căciula românului se dovedeşte călduroasă, punându-i capul frumos în evidenţă, indicând, totodată, mai uşor, starea sa socială. Tocmai de aceea, românul tratează şi această problemă cu atenţie mărită, în consens cu afirmarea personalităţii sale.
Căciula (Moldova şi Bucovina - cuşmă, Transilvania şi prin Muntenia - şapcă) este un obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu-tău n-are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. Expresia A-şi lua (sau a-şi scoate) căciula (de pe cap) înseamnă a-şi descoperi capul în semn de salut sau de respect. Alte expresii, la fel de populare:
La aşa cap, aşa căciulă - cum e omul, aşa e şi purtarea lui;
A-i ieşi (cuiva) părul prin căciulă - a i se urî aşteptând sau a o duce greu; a sărăci;
A fi (sau a se şti, a se simţi) cu musca pe căciulă - a se simţi vinovat;
(Asta sau aia e) altă căciulă - (aceasta e) altceva, altă socoteală;
A da cu căciula în câini - a fi cu chef, a-şi face de cap;
(Bun de) să dai cu căciula-n câini - foarte gustos;
A schimba căciula - a-şi schimba atitudinea.
Origine obscură, dar cu siguranță expresivă. Prezența unor cuvinte ca ciocîrlan „pasăre moțată”, ciocîrlău „bot”, pare a atesta contaminarea temei expresive cioc „plisc”, cu coc „obiect rotund”, şi în același timp existența unei forme ciocîrlă.
Pentru forma simplă, fără r, care trebuia să fie ciocilă sau cioculă se poate avea în vedere o metateză căciulă, ca în gămălie <-> măgălie, ciocan <-> cocean, etc.
O altă explicaţie ar fi provenienţa din sârbescul košulja care prin latinizare a dat casula (lat. casĭbŭla, var. de la casŭbŭla).
Cuvinte derivate: căciular - persoană care face căciuli; poreclă a soldaților infanteriști, în războiul din 1877); căciulat - cu căciulă; moțat; căciulată - oaie cu multă lînă pe cap; căciuleală - adulare, umilință; a căciuli - a aduna, a se umili; căciulie - moț de pene, mîner, bulb de usturoi sau de ceapă.
Nu purta
Nu purta căciulă mare,
Că-ndeobşte nesătulă,
Nu ştii muştii ce-i năzare
Că se pune pe căciulă.
(epigramă de Tudor Arghezi)
proverbe
Bună ziua, căciulă, că stăpânul n-are gură!
Dupa ce îţi degeră urechea, degeaba îţi mai pui căciula.
Cine pleacă la drum fără căciulă şi traistă, cu mâncare n-ajunge departe!
Ţiganul după ce şi-a dat căciula pe apă a zis: să fie de sufletul tatii!
Şi-a pus căciula pe-o ureche şi s-a dus în sat la fete.
S-a îmbătat căciula mea, şi capul de-abia, de-abia.
Pe cap bun stă bine şi o căciulă ruptă.
Pentru una a pierdut Stan căciula.
Până la anul multe căciuli rămân pustii.
Nu se cumpără omul pe căciulă.
Nu te uita la căciulă, ci te uită la făptură.
Doi la un gând ca două capete într-o căciulă.
Cine umblă cu gândul acasă, îşi pierde căaciula în târg
Ne furăm căciula unul altuia. (Încercăm să ne păcălim unul pe altul)
Hoţului îi arde căciula.
Una e să ne luăm căciula şi alta e să ne furăm căaciula.
Ghicitori:
Bucium rotund, Strânge păru-n fund
Retevei rotund,
Strînge păru-n fund.
CĂCIULA
Strigături
Mulţumesc neamului meu,
Ce voinic m-am făcut eu,
Că mă duc în bătătură
Numai burtă şi căciulă!
... Nu vă cer să vă căciuliţi, dar aştept cu mare interes orice contribuţie la subiect (tex, foto, artă, teatru, film, muzică, poezie, epigramă, proverb, ghicitoare, aforisme etc.)...
-->
Răspunsuri
MINUNAT MATERIAL DE ZIUA NEPOATEI ALEXANDRA